Emotiile ne influenteaza nu doar starea de spirit ci si pe cea fizica. Mai mult decat atat, ele conditioneaza actiunile si reactiile noastre zilnice, atat in situatii obisnuite cat si in momente de stres. Pe de alta parte, fara emotii nu am avea niciun motiv sa actionam, sa facem ceva cu privire la propria persoana.

Emotiile sunt cele care ne motiveaza in tot ce facem. Din pacate, ele ne pot “motiva” si in directii gresite. Sunt foarte multe situatii si comportamente pe care oamenii puternici emotional  le evita. Iata cateva dintre ele:

1. Nu cersesc atentia celorlalti.

Nevoia de atentie este prezenta in fiecare dintre noi. Cu toate acestea, de multe ori cautam recunoasterea celorlalti ca unitate de masura pentru actiunile noastre. Este ca si cum am fi nesiguri de propria valoare.

2. Nu le permit altora sa le darame moralul si rezultatele.

Peste tot in jurul nostru exista emotii negative si, implicit, oameni care se lasa dominati de ele. Gelozia, nesiguranta, teama ii determina sa actioneze impotriva altora. O vorba usturatoare, o barfa pe la colturi, o acuza nefondata, ne pot strica o zi intreaga. Nu si atunci cand suntem decisi sa nu permitem asta. Cum? Hotarand pentru noi insine cine merita si cine nu merita implicarea noastra emotionala.

3. Nu sunt ranchiunosi.

Atunci cand ramanem dominati de resentimente,  nu ii pedepsim pe ceilalti ci chiar pe noi insine. Intreaga energie negativa se rasfrange asupra propriei persoane si ne afecteaza actiunile dar si starea de sanatate. De aceea ,este  mult mai bine sa ierti si sa mergi mai departe. Si nu, a ierta nu inseamna a accepta ci doar a nu ramane ancorat in aceasta stare deloc benefica.

4. Nu se lasa abatuti din drum.

Canii latra, ursul trece. Zicala aceasta se potriveste perfect celor care fac un lucru pentru ca le place, pentru ca ii implineste. Si nu se vor opri doar pentru ca altora li se pare ciudata bucuria lor si placerea de a construi acel lucru.

5. Nu inceteaza sa creada in propria persoana.

Foarte multi dintre noi isi masoara abilitatile in functie de ale celorlalti. Tocmai de aceea vor incerca uneori sa decredibilizeze actiunile altora. Oamenii puternici emotional se evalueaza in functie de ei insisi.  Acest lucru ii ajuta sa se cunoasca si sa isi atribuie exact valoarea pe care o au. Nimic in plus, nimic in minus.

6. Nu se comporta rautacios cu ceilalti.

V-ati gandit de ce unii oameni se poarta urat cu altii? Sa te comporti astfel functioneaza de minune pentru a intimida pe cineva. Daca esti  de profesie negociator, mai e cum mai e. Dar cei care fac asta in mod gratuit, sufera de multe ori de o acuta lipsa de incredere si compenseaza asta lovindu-i pe ceilalti.

7. Nu lasa pe oricine in viata lor.

Oamenii puternici emotional nu lasa garda jos in fata oricui. Cu atat mai putin atunci cand au de a face cu oameni care ii ataca din orice si le distrug moralul. Multi dintre noi sunt nefericiti si se simt alinati daca mai sufera cineva langa ei.

8. Nu se tem sa iubeasca.

Cei cu o mare putere emotionala nu se tem ca vor suferi din dragoste. La fel ca bucuria, suferinta este, de multe ori , inevitabila si face parte din vietile noastre. Dar asta nu inseamna ca dragostea se va termina inevitabil in durere.

9. Nu lancezesc in pat.

Ce legatura are una cu alta? Are. Pentru ca dimineata este momentul in care realizezi ca mai traiesti inca o zi si ca ar trebui sa iei de la ea cat de mult poti. Nu de alta dar nu stii cand se va termina.

10. Nu se tem sa se bucure de o pauza binemeritata.

De multe ori, ne afundam in munca pentru a scapa de angoase, temeri si demoni despre care nu am spus nimanui. Cei care isi domina emotiile  se bucura de momentele de liniste, se bucura de ocazia de a sta si de a respira…viata. Nu le este teama ca incetinirea ritmului ii va opri din drumul lor.

11. Nu fac lucruri pe care nu vor sa le faca.

Aici este nevoie de o precizare. Cu totii facem si lucruri care nu ne plac. Insa discutam despre acei oameni care urmaresc, ori de cate ori au ocazia, sa faca ceea ce le place. In permanenta, ei cauta sa afle cum sa transforme o situatie astfel incat sa ii aduca mai aproape  de ceea ce isi doresc.

12. Nu au o problema sa spuna NU atunci cand este cazul.

Daca nu inveti sa si refuzi, oamenii nu se vor intreba cat mai poti duce.  Este o tendinta naturala de a-i incarca pe cei care accepta mai usor. In plus, daca nu spui atunci cand nu esti de acord cu ceva, parerea ta va deveni din ce in ce mai putin importanta.

13. Nu uita sa daruiasca la randul lor.

In general, ignoram responsabilitatea pe care o avem fata de altii dar asta nu inseamna ca ea nu exista. Sa fii empatic, sa te gandesti si la binele celor mai putin norocosi, sa daruiesti o haina sau o vorba buna implica nu doar constienta ci si constiinta; ambele, caracteristici ale celor puternici emotional.

14. Nu simt nevoia sa se integreze cu orice pret.

Avem nevoia sa facem parte dintr-o comunitate. Cu toate acestea, nu de putine ori, grupurile din care facem parte sunt nocive. Este ceea ce numim anturaj rau. Tocmai de aceea, atunci cand vrem sa ne integram doar de dragul de a nu ramane pe dinafara spune despre noi ca “ ne este frica sa fim noi insine”.

15. Nu uita ca fericirea este o decizie.

Oamenii puternici emotional au inteles ca emotiile nu sunt altceva decat reactii la felul in care noi percem realitatea. Si este o diferenta intre realitate si felul in care o percepe fiecare dintre noi. Constientizarea acestui lucru ne da posibilitatea de a ne controla emotiile si, implicit, vietile.

Andrei Vacaru– Human Performance Development International (HPDI)

Habar n-am dac-o fi flagelul principal al deceniului. Stiu sigur ca este unul dintre cele mai insidioase. Vad simptomatologia aproape zilnic intr-o gramada de organizatii. La inceput am fost doar speriat. Acum am mai imbatranit si sunt terifiat de-a dreptul. Si de-a stangul, daca ma gandesc bine. Bat in lemn, scuip in san, sunt la pas de contractarea masiva a Adevaratei Asociatii A Adevaratelor Urmase Ale Mamei Omida, pentru descantec, rupere de farmece si izbavire.  M-am gandit sa-i dau un nume, sa fie mai simplu. I-as spune “ N.A.I.” (si e bine sa n-o ai)- “nauceala acuta incrancenata” sau “S.H.I.T.” – “sminteala horror intens traumatizanta” – caracterizata prin “suspendarea temporara (sper eu) a oricaror actiuni cerebrale dedicate farmecului vietii in general”. Pericolul sta in cronicizarea maladiei. Iar eu cred ca vad deja cazuri iremediabil naufragiate. E timpul vaccinului si al profilaxiei. Cat s-o mai putea. De s-o mai putea.

Oare sa fie vreun sarcastic accident faptul ca importatul cuvant “workaholism”, contine in corpul sau, sugestivul termen “holism”? Ironie morfologica? Daca ar fi o melodie, s-ar fredona “dimineata ne-om loga / pana noaptea s-o lasa/ in birouri om …presta”. Stiti exact despre ce vorbesc. Multi dintre voi-noi. Despre traditionala si ne-homo-sapiens-a zi de birou de 10-12 ore a amploaiatului roman, in general corporatist (dar nu numai) de regula de-mijloc-manager sau de-mijloc-catre-mai-inalt-manager.

Ok, sa descriu evolutia maladiei. In calitate de uneori-pacient – alteori-terapeut de serviciu. La inceput, intr-o stare de relativa sanatate mentala , omul amploaiat s-ar ridica din jiltzul job-ului sau pe la 5- 5.30 (pm !!!!), ok 6, na hai sa zicem 6 si 20, bine? si ar avansa rectiliniu-uniform in directia usii companiei (cea pe care se iese). In mediile contaminate insa, se instaleaza foarte rapid primele simptome, apoi boala se agraveaza galopant, traversand urmatoarele stadii (in paranteza sunt citate culese de la pacienti grav-afectati).

– Stadiul 0: faza pre-clinica – citat “as pleca, dar stau sa demonstrez ( sa vada astia ca-s dedicat, implicat, motivat, entuziasmat,….at,….at)”

– Stadiul 1: “as pleca – dar nu prea ma mai lasa astia, s-au obisnuit cu mine pe aici (iaca, imi baga sedinte “autlucuite” de la 6-7 p.m., rapoarte urgente de facut pe inserat, emailuri la ceas de vecernie, “fidbecuri” la ceas de amurg, excel-uri sau “teleconf”-uri la lumina lunii, s.a.m.d)

– Stadiul 2: semne clare de confuzie- “cred ca as pleca, dar am inceput sa ma obisnuiesc ! (Pai, nu asa fac toti? Nu asa te remarca astia p-aici? Nu asa promovezi? Nu asta-i….CARIERA?)”

– Stadiul 3: cronicizare avansata, forma maligna – “Nu as mai pleca, aici e rostul meu, aici e viata mea si gata! (Pai nu asa e normal sa fie? Nu asa e peste tot? Cum altfel ar putea fi?”)

– Stadiul 4:  letal – “Sa plec? Eu? Unde sa plec? De ce sa plec? Ca sa..…ce? Nu plec dom’le niciunde!”

– Stadiul 5: contagios si genocidal (aici, ca urmare a parcurgerii constiincioase a stadiilor 0-4 ai fost uns deja sef):  “Ba’ subordonatilor, voi unde plecati, dom’le? La ora asta?”

…..The end

Tratament intensiv (si utopic, cred): politici HR de avangarda, menite sa destabilizeze si sa nauceasca toata populatia viral-bacteriana a maladiei! De tipul:

–          Cetateanul angajat care nu a parcurs mai mult de 90 de pagini de lectura obligatorie in ultimele 3 luni (altceva decat documentatie “i-ar-pi”), va fi consemnat disciplinar intr-o biblioteca, in timpul programului de lucru, cu extemporale periodice din lectura parcursa.

–          Angajatul-parinte care lipseste de la doua sedinte cu parintii si de la trei serbari ale copiilor pierde scurt bonusul de performanta anual.

–          Personalul care in ultimele 6 luni nu a reusit sa frecventeze: minim 12 dupa-amiezi linistite in familie  –si/sau- minim 2 concerte de suflet –si/sau- minim 2 piese de teatru –si/sau- minim 1 (una) excursie in aer liber –si/sau- minim 4 sezatori cu “prieteni-vechi-de-o-viata-pe-care-nu-i-am-vazt-de-2-ani” –si/sau- minim 10 sesiuni intensiv- sportive-si/ sau….mai zic?….va fi exclus (cu huiduieli) din populatia “high potentials” a companiei, fara sanse de avansare rapida.

–          Angajatilor care privesc zilnic apusul soarelui prin fereastra companiei, li se interzice dreptul de a intra in posesia unui certificat de casatorie sau accesul intr-o maternitate in calitate de beneficiar. La ce le-ar folosi?

–          Angajatilor care emit mail-uri dupa ora 21, in weekend, noaptea, in cascada, in transa, etc. li se confisca tehnica de calcul din dotare si vor purta 6 luni un tricou cu inscriptia “imi cer scuze, oameni buni, imi cer mii de scuze!”

………

Continuam cu manualul nou de proceduri? Sunt sigur ca veti gasi altele si mai eficiente!

Ok, sa admitem, exista niste exceptii (cu simptome asemanatoare dar consecinte benefice…o vreme), citez :

–          “Trag tare o perioada ca vreau sa invat” – bingo! Admitem.

–          “Sting becul in firma ca imi place muuult ce fac acum, e pasionant”- merge …un timp.

–          “E un proiect important, e o situatie de criza, e o perioada de varf, e doar inchiderea de luna, e doar saptamana-luna asta, etc, etc” – in limite rezonabile, cumparam si asta.

In rest, cred ca e bine sa mai dam odata de podea cu toate miturile tembele ale inceputului de mileniu mioritic-workaholist:

1. NU, oamenii care lucreaza mai mult NU lucreaza mai bine!  Cu mintea imbacsita de dead-line-uri, cu sinapsele macelarite de stress, cu tensiunea arteriala in tavan, fara sa-ti reincarci sistematic si consistent bateriile sufletesti si spirituale, NU vei fi in nici un caz vreun monument  sublim al eficacitatii.
2. NU, oamenii care insereaza (innopteaza?) in companie nu fac asta (neaparat) din loialitate, devotament, implicare, entuziasm, harnicie, responsabilitate ci (de foarte multe ori) dintr-o inertie toxica , din imbratisarea unui pattern comportamental pagubos,  care genereaza multa saracie in scenariul unei vieti cu adevarat implinite, goliciune sufleteasca, criza de identitate, deficit de armonie, respiratie grea, ostenita, neautentica.
3. NU, a investi 10-12 ore pe zi doar in munca nu genereaza inovatie, prospetime, optimizari spectaculoase, strategii revolutionare, “breakthrough”-uri, ci, de cele mai multe ori letargie, frustrare, anxietate, forme fara fond, imaginatie stearpa si disfunctionalitati cronice. Si inca ceva, nu cred deloc ca sunt 12 ore dedicate doar muncii, e iluzoriu, o mare parte din intervalul asta de timp e pierdere curata de vreme, dezbateri sterile, batut apa in piua (cu metoda), desfasurari politice alterante (si aberante), conflicte stupide, sedinte cronofage care mustesc de ego-masaj si redundantza, rapoarte excesive (solicitate din inferioara nevoie de control securizant), proceduri anacronice si cu mica valoare-adaugata (dar de mare travaliu), non-eficienta in forma pura. Cum spune Covey, o halca enorma de cadran 4!

Sa ne-ntelegem. Votez din toata inima pentru 8 ore de munca, fie 9 (si uneori 10, ok) facute cu responsabilitate, pricepere, pasiune, efort, energie, perseverenta, entuziasm, dedicare. Dar viata inseamna mii de alte lucruri in afara de munca. Lucruri superbe! Pe care, daca nu le investesti in economia existentei tale, daca nu le cauti, daca nu le aduni, sufletul tau va suna a gol, ca atunci cand lovesti cu degetul o damigeana prafuita si sparta. Liderul providential al acestui inceput de mileniu este cel care isi alunga efectiv (pe la 5, as zice eu) oamenii inspre casa. Inspre viata, de fapt.

Si as mai scrie, ca-s pornit…dar…uau…e trecut de 6…sunt inca la birou…afara e soare….am taiat-o, oameni buni, in clipa asta !!

 Răzvan Ogîrcin

De 3 ani mă ocup de partea de resurse umane dintr-o companie româno-belgiană de web development în Timișoara. În acest timp, am experimentat zeci de interviuri pentru nivele diferite de competențe – studenți în practică, juniori (încă studenți sau proaspăt absolvenți), middle și chiar senior. Bineînțeles, m-am ocupat de tot ce e în spatele unui interviu – strategia de dezvoltare (de unde a apărut nevoia unui nou membru al echipei), realizarea profilului căutat, grila de interviu, consultanță în alcătuirea probelor de lucru, interviul propriu-zis, analiza/discuțiile de după în care luam decizia de angajare sau nu și follow-up (feedback candidaților, analize/statistici, etc).

Ce am învățat din toată această experiență?

Un punct de vedere al omului care stă de partea cealaltă a mesei și care are cele mai bune intenții – pentru business, pentru candidat, pentru echipa în care urmează să activeze persoana recrutată. Cele de mai jos se potrivesc mai ales juniorilor dar sunt valabile și pentru cei cu mai multă experiență. La aceștia din urmă sunt foarte importante și recomandările iar recrutarea se face mai ales prin networking. Așadar, junior:

1. Fii autentic. În cadrul interviului, e cel mai important să fii tu – povestește cu sinceritate ce ai făcut în situația ”x”, ce vrei să faci pe viitor, cum vezi tu lucrurile. Niciodată nu știi de ce om au nevoie angajatorii – atunci, de ce să nu fi tu însuți și să speri că asta caută? Pe termen lung, oricum poți fi doar tu (altă variantă nu există) – nu poți disimula la nesfârșit și nici nu ai avea energie pentru asta.
2. Fii bun pe domeniul tău. În felul acesta, deja mai mult jumate din ”problema” angajării s-a rezolvat.
3. Investește în tine. Școala formală nu mai e de multă vreme de ajuns. Începe proiecte personale, fă voluntariat, participă la internshipuri/traininguri/conferințe/workshopuri, citește, discută, împărtășește. Multe dintre aceste programe sunt chiar gratis – îți trebuie doar voință și interes.
4. Fă-ți un CV/portofoliu elegant, personalizat și bine structurat. Personalizat pentru tine (nu lua cu copy paste fraze care dau bine) și pentru compania pentru care aplici (citește profilul lor, fă research și vezi ce-și doresc de la persoana pe care o caută și inserează ”key words” acolo – bineînțeles, dacă asta te și reprezintă). Ia în considerare că petrecem foarte puțin timp cu screeningul de CVuri, așa că fii la obiect.
5. Prezintă-te altfel. Gândește-te că firmele au zeci/sute de CVuri în față atunci când caută un om. Ce le-ar putea atrage atenția asupra ta în câteva secunde? Un CV care iese din tipare? Un portofoliu online? Un mail de aplicație diferit? O serie de recomandări scrise (atenție, fără recomandări scrise de voi cu același limbaj de lemn din CVurile clasice)? Un proiect non-profit la care ai lucrat cu o analiză a ceea ce ai greșit și ce ai făcut bine?
6. Vino pregătit la interviu. Și prin asta înțeleg să îți faci timp, deși e a ”ț”-șpea întâlnire (poate) pe care o ai, să te documentezi despre companie, despre jobul în sine – nu întreba lucruri care sunt pe home page-ul site-ului firmei (doar dacă nu ai nevoie de lămuriri suplimentare).
7. Nu răspunde dezirabil. Sau după șabloanele învățate din articolele de genul ”10 lucruri pe care trebuie să le menționezi într-un interviu” sau ”5 lucruri pe care nu le spui niciodată unui angajator”. Persoanele din fața ta au destulă experiență cât să-și dea seama când ”vorbești din cărți” sau ”ești tu”. În plus, sunt multe tehnici pe care intervievatorii le folosesc pentru a te ”descoase” pe care, oricât le-ai știi dinainte, nu le poți controla în momentul respectiv.
8. Nu pune întrebări doar că așa scrie la carte. Fă o listă înainte de interviu, cu aspectele importante pentru tine în cazul în care vei avea ocazia să iei o decizie între două oferte, să poți lua hotărârea bazată pe ce te interesează pe tine.
9. Învață să spui ”nu”. Alegerea unei angajări este bilaterală – nu doar a angajatorului, ci și a ta. Nu uita asta. Adesea uităm. Gândește-te doar cât te costă, în termeni de daune morale, un job nepotrivit în care stai măcar câteva luni și câte oportunități de joburi care te-ar împlini trec pe lângă tine doar pentru că tu ești deja ”luat”.
10. Deprinde obiceiul de a avea o atitudine pozitivă vizavi de greșeală. Învață să ai reflexul ”am greșit, cum pot repara și ce pot să-mi iau din experiența asta ca data viitoare să-mi ofer șansa de a greși altfel, respectiv de a învăța ceva nou”. Bineînțeles, ca orice alt lucru, nu trebuie dus la extrem.
11. Nu lua răspunsurile negative de la joburi ca fiind o catastrofă – cere feedback pentru a afla ce s-a întâmplat și învață din experiența asta lucruri noi – despre tine, despre proces în sine. Adu-ți aminte că un ”nu” din partea unei companii înseamnă ”nu te potrivești cu profilul pe care noi îl căutăm în momentul de față”, nicidecum ”nu ești valoros ca și persoană și nu o să te poți angaja niciunde niciodată”. Așa cum nu putem fi prieteni cu toată lumea, la fel nu ne putem potrivi oricărui job în orice companie.

6. Nu mai e valabilă scuza ”nu am experiență și de-asta nu mă cheamă la interviu/angajează”. Sunt atât de multe variante de a face ceva și atât de ”la îndemână” – voluntariat, internship-uri, proiecte personale – încât nimeni nu o să mai creadă scuza asta. Ar trebui să-ți iei gândul că ”merge și așa” – oamenii buni pe care eu i-am văzut au început să aibă focus pe dezvoltarea lor din liceu, cel târziu primii ani de facultate.

Anca Voicu

#1. Unde lucrezi ?

 Noi stim sa etichetam oamenii cu maiestrie in functie de locul lor de munca. Adesea acea persoana nu exista, ci doar meseria sa si toate valorile noastre adunate la un loc in functie de acea meserie. Mai ales atunci cand cunoastem pe cineva incepem cu astfel de intrebari. Atunci acea persoana devine inca de la inceput: muncitor, avocat, vanzator la tejghea, profesor, asistent etc. In functie de asta noi bagam din burta aptitudini si asocieri de genul: e destept, nu-l duce capul, e sarac, saracul, wooow, ce tare, ce noroc pe capul lui/ei,  ce bine ca eu (nu) sunt …

Daca vedem o persoana lucrand la tejghea sau facand curat, strangand gunoiul punem rapid etichete de genul: “nu il/o duce capul, daca atata poate, saraca/saracul de ea/el …” si ne simtim noi brusc mai bine ca nu avem aceeasi slujba. Nu ne trece prin cap in prima faza ca poate e o alegere personala, ca e una din mai multe slujbe pentru a se intretine, ca e singurul loc in care poate i s-a raspuns la solicitarea de angajare. Variabilele sunt multe insa noi avem nevoie de meseria noastra ca de o confirmare a valorii noastre. Indiferent daca esti manager undeva insa nu stii sa legi 2 cuvinte sau sa lasi ceva in urma ta, titlul te salveaza adesea prin alte presupozitii: “o fi destept, ce fain de el, hai sa ma imprietenesc cu el/ea, e bun de iubit/iubita si tot felul de aberatii care ne pot costa ulterior …”

E o chestie faina si cu inteligenta sa stiti. Dupa ultimele studii s-a constatat ca cei care au un IQ mare au o problema la capitolul inteligenta emotionala, relationare cu ceilalti; pe cand cei cu IQ mic se integreaza mult mai usor, empatizeaza si se folosesc cu mai mult “cap” de mediu. Sigur nu la toata lumea, si cititorii Platinum fac exceptie – noi tindem catre echilibrarea inteligentei emotionale cu IQ-ul nostru. Ce era sa zic acuma, nu-i asa ? Cum sa impaci capra cu varza ?

#2. Dormind pana tarziu

Mda,acesta e o prejudecata de care cu siguranta m-am lovit toata viata, asa ca o cunosc foarte bine. Noi astia cu suflet de artist, sau care ne-am creat viata in asa fel incat sa putem lucra noaptea, iar dimineata sa recuperam, avem parte adesea de prejudecati si sfaturi de genul: “cum poti sa dormi atata ?”; “ce bine de tine”; “nu e bine sa dormi pana tarziu”; “culca-te mai devreme ca somnul tarziu nu e sanatos”; si bine-nteles zambete cu subintales in fundal.

Ritmul nostru circadian este diferit, nu inseamna ca suntem anormali doar pentru ca asa functionam si ca facem parte dintr-un procent minoritar al populatiei. Unii pot lucra cu spor la 8 dimineata, pentru mine e un chin. Si credeti-ma ca am incercat, doar am facut si eu scoala, facultate, joburi de dimineata. Am testat toate orele posibile pentru a ma autoanaliza si a incerca macar sa functionez dupa cum spunea lumea. Si dupa testari pe propria piele am ajuns la concluzia clara ca pentru mine randamentul dimineata e de maxim 30 % fata de noapte. De cand ma stiu am fost “pasare de noapte” (atentie la interpretari). Punct.

Deci pentru unii noaptea e ca ziua, e o perioada creativa, e acolo unde ei asculta linistea si o fructifica in voie. Insa cum interpreteaza multi “matinali” asta ? Ca “nocturnii” sunt lenesi si neproductivi, asociind asta cu petrecerile de noapte, cu toti aceia care pierd noptile prin baruri, testand cate pahare pot bea pe noapte; sau si mai grav isi imagineaza ca noi ne culcam la aceleasi ore cu ei si dormim 16 ore pe noapte, doar pentru ca ni se cuvine sau corpul nostru are nevoie de mai mult somn.

Uite ca si noi “astia” dormim aceleasi ore precum restul lumii, suntem la fel de productivi – doar ca nu la 8 dimineata.

Oh, dar nu – aici apar alte “mustrari” gen: “oamenii seriosi isi incep ziua cand se lumineaza si pornesc la lucru”; “e imatur sa nu te poti trezi dimineata”. Oamenii “normali” sunt la lucru sau sunt treji cand se deschid magazinele, nu dorm ca putorile. Imaginea unei pijamale la ora 11 dimineata poate fi de neacceptat pentru unii si fara loc de discutii.

#3. Ce telefon, calculator, consola joc, tableta ai ?

Nu cred ca e cazul sa dezvolt subiectul. E atat de evident astazi peste tot. Astazi incepand din scoala incepe competitia pe noua tehnologie: “tu ce ai ?” “ah e depasita, sa vezi noua generatie de …” Poate tu in viata ta nu folosesti sau nu ai nevoie de acele facilitati suplimentare, insa e la moda. Poate tu folosesti telefonul chiar pentru a vorbi pe el, ah esti de moda veche ? Fie cum ziceti voi. Te poti bate impotriva unei hoarde de oameni pentru care asta e un domeniu sfant, sau impotriva campaniilor agresive de marketing care uneori ajung sa te convinga pana si pe tine ca ai nevoie de ceva ce pe urma nu vei folosi decat eventual odata din curiozitate, cand ti-ai achizitionat noua jucarie ?

Sigur nu generalizam nici aici, sunt persoane care chiar au nevoie de cea mai noua tehnologie, o utilizeaza cu spor si din necesitate, insa ma intreb cati sunt cumparatori impulsivi/de fitze ale acestor gadgeturi si cati nu, cred ca la procente ne intelegem pe tema asta. Doar faceti o plimbare in curtea unei scoli in pauza si va convingeti

#4. Unde-ti faci cumparaturile ?

Aici nu ma refer doar la Generatia Mall, “Vrei un mic shopping, ceva ?”; Hai sa ne vedem la Mall.” Chestiunea tine si aici, evident, de interpretare. Daca ai “indrazneala” sa cumperi ceva de la second-hand pregateste-te de priviri ciudate, acuzatoare, compatimitoare, sau chiar intrigate de ce fel de persoana esti sa cumperi acolo. Insa daca spui ca ai cumparat de la anticariat esti “cool” sau cel putin accentabil. La fel si cu marcile.

Vorbind despre haine, eu nu am priceput niciodata de ce sa dau pe haine de vreo 10 ori mai mult decat valoreaza ele, cand exista fabrici de sclavi care scot acele produse la sume infime intr-un colt al lumii (chiar si la noi inca) insa se pune un brand, o eticheta si gata de acolo se cresc profiturile cu 100 %-500%-1000% in functie de cum ai reusit sa-ti asupresti prin negociere, manipulare sau putere sclavii.

Vorbeam intr-o zi cu cineva, care-mi spunea ca nu are cum sa cumpere haine fara brand pe ele iubitului ei (si din alea cat mai scumpe), deoarece el nu poarta altceva si s-ar mai si supara probabil. Wooow.

Cum lacomia nu are limite, aceste branduri nu stiu sa se opreasca la marje de profit rezonabile, iar generatia Mall stie foarte bine sa sustina asta si sa incurajeze aceste talharii la drumul mare. Deci cand eu pot sa obtin aceeasi calitate (adesea haine aduse exact de acolo de unde sunt alea super scumpe) la pret rezonabil (si credeti-ma chiar se poate), nu pricep nici logica si nici sanatate mintala sa cumperi la un pret de X ori mai mare ? E doar chestie de Ego ? De spalare de creier, ce e ? Admit ca uneori mai cumpar si eu de ici de colo la preturi ce starnesc acceptare si admiratie in societatea actuala, insa nu e un obicei implementat, si nu vad de ce ar fi vreodata. Cand reusesti sa vezi dincolo de ecranul iluziei parca nu mai iti vine sa faci lucruri care desi inainte acceptate azi par de-a dreptul aberante. Sau poate sunt doar eu ? NU cred, deoarece am documentat articolul, deci mai suntem “cativa”  .

#5. Daca n-ai copii ai o problema sau nu existi

 Peste o anumita varsta toata lumea se asteapta sa procreezi si sa devii un mandru tatic, sau o mandra mamica. Admit ca e un subiect sensibil (si ma innarmez cu casca de protectie pentru atacul oalelor), insa exista o tabara tot mai mare astazi care face parte din aceasta categorie si este supusa acestor prejudecati. Mai intai familia e cea care cel mai adesea te condamna daca nu ai multiplicat numarul, insa pe urma apar toate acele situatii noi cand te intalnesti cu cineva, te cunosti cu cineva si incep aceste intrebari urmate de raspunsuri: “Vai n-ai copii ?”; “Cum de …?”; “Las ca o sa-ti vina si tie randul” sau “imi pare rau, nu stii ce pierzi, cum e …”

Probabil ca s-ar putea isca un razboi intre cele doua tabere pe aceasta tema, de cine e mai valoros in societatea actuala. Imi vine sa ma exprim pe limba lui Mircea Badea la faza asta, dar am sa incerc sa fiu mai ecologica. Imi vin o serie de intrebari in cap. Oare ce e mai bine ? Sa aduci pe lume un copil cand ai cu adevarat ce sa ii oferi din toate punctele de vedere, si aici ma refer si la timp calitativ mai ales; sau sa evaluezi foarte bine ce-ti doresti cu adevarat si daca nu esti cu adevarat pregatit sau nu-ti doresti asta sa poti sa ti-o asumi cu maturitate in ciuda asteptarilor altora. In plus nu vad unde scrie ca noi ne nastem pe lume cu totii pentru a deveni parinti ? E absurd sa gandesti asa. Si daca ma uit in jurul meu si la ce il asteapta pe acel copil nu gasesc nici inspiratia necesara pentru asta. In plus nu stiu cati parinti pot fi denumiti astazi ca parinti, cand nu au nici timp, nici resurse pentru a avea grija sa ofere ceva calitativ acelui copil. Sau, unii fac copii ca sa aiba cineva grija de ei la batranete sau sa creada ca asa lasa ceva in urma lor (si intr-adevar ce mai lasa unii in urma lor) – ce idee ciudata. Unii fac copii pentru alocatii, sau pentru ca sunt dragalasi cand sunt micuti si vor o jucarie vie si tot felul de motive bizare, care nu au nimic de a face cu copilul in sine.  Dar asta e o dezbatere intreaga.

Treaba sta in felul urmator: nu toata lumea are nevoie sa-si justifice scopul existentei sale prin a avea copii, sau pur si simplu nu are stofa de mama/tata si nu e ceva ce isi doreste cu adevarat. Fie iti doresti si esti un parinte bun, fie las-o balta, nu e ca si cu un obiect sau o fitza de moment. E o responsabilitate serioasa, mai ales in mana celor care nu au nici in clin nici in maneca ceva cu “a fi parinti”.

Si stiu ca cei care sunt parinti fericiti si responsabili vor lua acest post exact asa cum este, ca o informare catre acceptarea celor care nu sunt ca si ei in ceea ce priveste acest subiect.

#6. Prejudecata de a crede ca avem mai putine prejudecati decat altii

 Asta e foarte tare, ca si frisca de pe tort ca sa zic asa. Insa daca o pricepem pe asta vom deveni mult mai intelepti, e o acceptare eliberatoare. Stiti voi cu vorba aceea: “numarul viciilor trebuie sa fie aceeasi la toata lumea”. Nu stiu cat sunt de acord cu citatul, insa ascunde mult adevar. Pentru ca ce e un viciu ? E un defect,  cusur, neajuns, imperfectiune, patima (confirm DEX-ului), astfel ca noi toti avem o gramada de vicii.

Oh, in ce iluzie traim vesnic, dar e poate cea mai simpla prejudecata de recunoscut. Nu aveti nimic altceva de facut decat sa luati o foaie de hartie si sa faceti o lista despre lucrurile in functie de care ii catalogati, etichetati, respingeti sau ii atrageti pe ceilalti. Ca sa si iasa nu aveti decat sa fiti cu adevarat sinceri cu voi insiva. Ce lista, nu-i asa ? Impresionanta.

Devenind insa constienti de asta veti fi mult mai atenti de acum incolo, atunci cand emiteti judecati de valoare despre altii si cand vreti sa-i bagati in aceeasi oala cu “lumea” voastra interioara. Ea e a voastra, si e UNICA. Veti gasi oameni similari care par ca sunt ca voi si cu care va puteti intelege, dar e doar la suprafata, sau e doar in arii care conteaza mai mult pentru voi si atunci aveti tendinta sa omiteti alte sectoare care nu sunt o preocupare prioritara.

“Nu mai judeca si nu vei mai fi judecat ! Elibereaza-te !”

Putin azi, putin maine si libertatea ta va deveni tot mai vizibila, libertatea ce vine dupa inchisoarea mintii tale.

Mult succes !!!

Inspired by Cracked

Cristina Imre, Professional Trainer/Coach&Public Speaker – Platinum Development

L-am cunoscut pe Jim Bagnola cand aveam 20 de ani  si inca imi cautam cu ardoare un drum in viata. Eram proaspat inrolat in AIESEC, lumea mi se deschidea in fata, revolutia internetului aducea informatiile mai aproape de mine. Eram un burete, absorbeam cunostinte. Cand am participat la cursul lui Jim,” Becoming a Professional Human Being”, nu am dormit in noaptea de dupa eveniment.

Pentru cei care inca nu il cunosc, Jim este speaker internațional, executive coach şi consultant. Este expert în leadership şi cultură organizațională, cu accent pe influenţa modelelor de gândire asupra sănătăţii, fericirii, succesului şi capacității de a conduce. Jim a fost inclus în “Top 30 lideri profesionişti din lume” de către International Leadership Guru. Este Doctor Honoris Causa a USAMV București și consultant NASA, NATO, US Secret Service.

As vrea sa impartasesc cu tine 10 lucruri pe care le-am invatat de la Jim, in cele peste 150 de programe organizate impreuna, pentru manageri, antreprenori, traineri, “coach-i”  dar toti Oameni.

1. Fii sincer cu tine. Fii sincer cu  obiectivele din viata ta. Trage linia, aduna, scade , inmulteste  dar spune-ti ce iti doresti. Defineste obiectivul suprem, nu-ti fie frica sa il spui.

2. Fii sincer cu ceilalti. Nu uita sa spui multumesc dar nici nu evita conflictul in defavoarea rezultatului. Daca ai un feedback de dat, trage aer in piept, uita-te in ochii celuilalt  si spune ce ai pe suflet. Daca poti  fi asertiv , cu atat mai bine. Nu e nimic mai rau decat un feedback nedat la timp, transformat in frustrare  si comunicat atunci cand rezultatul este compromis.

3. Fa tot ce iti place sa faci. Nu lasa nimic in urma, iti va parea rau de lucrurile pe care nu le-ai facut, mai mult decat de cele pe care le-ai facut.

4. Pune suflet in ce faci. Indiferent ca te distrezi, muncesti, iubesti. Foloseste-ti inima mai mult decat ca motor organic. In stransa corelare cu punctul precedent, a face ceea ce iti place sa faci, sa pui suflet, inseamna sa traiesti. Imagineaza-ti cum ar fi viata ta, facand ce nu iti place sa faci, timp de 40 de ani, cel putin. E ca si cum ai merge la dentist in fiecare zi…

5. Ai grija de corpul, mintea si sufletul tau. Fa miscare, joaca-te, uita-te la filme, asculta muzica, citeste carti. Nu e nimic mai important decat sanatatea iar multi realizam asta dupa ce o pierdem.

6. Respecta Oamenii. Respecta orice relatie, orice om, pentru ce este el. Respecta-ti familia, pentru ca  aspiri si traiesti pentru ea, respecta-ti colegii, pentru ca fara ei nu ai putea face mai nimic, respecta oamenii din tramvai, metrou, din carti si filme, pentru ca astfel te vei respecta pe tine.

7. Invata din toate cate ceva. Si un fir de iarba te poate invata cum sa supravietuiesti cand inca zapada este pe pamant. Invata din actiunile tale, din relatii, din rezultate, din carti, filme, si din tot ce poti.

8. Fiecare actiune este insotita de o reactiune. Asuma-ti ca tot ce faci, va avea o consecinta a supra ta si asupra celorlalti. Planteaza seminte  si vei culege flori, planteaza vant si ploaie  si vei culege furtuna.

9. Ai incredere in tine, fii fericit cu ce ai, nu nefericit cu ce nu ai. Fa tot ce e nevoie pentru a avea incredere in tine.

10. Nici macar cerul nu e limita.  Nu lasa pe nimeni sa iti impuna limite, nici chiar pe tine. In Biblie scrie ca un gram de credinta cat o boaba de mustar va muta muntii. Cu mai putin de un bob de credinta, oamenii au explorat Pamantul,  pe cand se credea ca e plat si ca barcile le vor cadea la colturi. Au cucerit Luna cand inca scepticii blamau teoriile moderne  ale spatiului, au invins holera care a decimat populatia Pamantului. Tie cata credinta iti trebuie pentru a reusi sa iti indeplinesti obiectivul  si pentru a-ti  gasi misiunea? De ce ai nevoie pentru a fi de Profesie OM?

Petru Pacuraru – Managing Director at HPDI

Deoarece problemele de comunicare sunt la ordinea zilei cred ca as putea sa scriu cate un articol zilnic doar pe tema asta. Ma intreb oare in ce masura comunicarea digitala a accentuat aceasta tendinta, atunci cand ajungi sa comunici mai frecvent prin like-uri, prescurtari si sintetizarea ideilor in cat mai putine cuvinte. Asta duce la o anumita alienare a comunicarii, oamenii incep sa devina mai ezitanti si stangaci in comunicarea fata in fata.

Astazi mi-am propus sa semnalez cum nu se face. Avem o lista intreaga de stiluri care blocheaza comunicarea eficienta si de care e bine sa tinem cont daca vrem sa ajungem sa ne intelegem cu adevarat intre noi. Incepem cu cele mai evidente si terminam cu cele mai subtile, insa mult prea des folosite si cu efect la fel de ineficient in comunicare.

 Si atentie! La toate conteaza tonalitatea folosita si contextul.

Insulta
“Numai tu poti sa spui asa ceva!”; “Ce bou esti!”; “Ce pot sa astept si eu de la un inginer/contabil/birocrat”; “Tampitule!”; “Inteleg ce vrei sa zici, desi e evident ca tu nu intelegi.”; “Cand vorbesti cu mine sa taci din gura!”.

Comanda
“Nu ma tot bate la cap cu asta.Taci!”; “Dute si fa aia …”; “Vino imediat la mine in birou.”

Critica
“Nu asa se face!”; “Nu stii tu ce vreau eu sa spun!”; “Nu ai nici o idee despre asta!”; “Tu nu stii numai sa dai din gura!”; “Nu esti eficient!”

Amenintarea/Intimidarea
“Daca nu faci asta am sa te concediez/ne despartim/nu mai vorbesc cu tine…”; “Daca nu esti in stare sa termini proiectul te dau afara”; “Daca nu vrei sa vorbesti cu mine imi gasesc pe altcineva”; “Mai vrei ceva?”

Interogarea (conteaza si tonalitatea si contextul in care se intreaba)
“Unde ai umblat? Ce ai facut azi? Cu cine ai vorbit la telefon?” Cate ore ti-a luat sa termini asta?”; “Ce faci acolo?”; “Pe ce ai cheltuit atata?”

Omiterea elementelor cheie (fara a se preciza/detalia despre ce e vorba exact)
“Las ca o sa-ti placa.”; “Nu sti tu ce te asteapta.”; “Las ca vezi tu.”

Manipularea prin lauda
“Pentru ca te pricepi asa de bine am sa te rog sa faci si asta.”; “Ce frumos ai facut asta, faci te rog asta pentru mine ca eu nu ma pricep.”; “Daca as ti si eu sa fac asa cum faci tu as putea sa …”

Stampilarea persoanei cu opinii personale
“Intotdeauna ai fost asa de nehotarat.”; “Esti foarte neserios.”

Manipulare prin apel la logica
“Mereu te gandesti la ce e mai rau. Nu ai nici un motiv sa te stresezi de data asta.”; Gandeste-te ca putea sa fie si mai rau.”

Sfatul necerut (cand persoana nu vrea decat sa fie ascultata)
“Ai putea sa incerci sa apelezi la un specialist.”; “Eu in locul tau as face asta.”; Daca te comportai mai frumos totul era bine.”; “Faci din tantar armasar, ar trebui sa te linistesti.”

Schimbarea sau omiterea subiectului
“Ce tare … si sa vezi ce am facut eu astazi.”; “Da? Hai sa-ti povestesc ce mi s-a intamplat ieri.”; “Mda, interesant. Nu vrei mai bine sa vorbim despre stele?”

Orientarea catre Sine (putem sa o socotim si lipsa de empatie sau Egocentrism)
“persoana 1: Ma doare ingrozitor capul; persoana 2: Sa vezi ce durere am avut si eu ieri la stomac.”; “persoana 1: O prietena de-a mea a picat in depresie; persoana 2: da, si mama mea a suferit de asta acum ceva vreme.”

Refuzul de a discuta pe subiect
“Nu vreau sa vorbesc despre asta.”; Eu nu vad nici o problema in asta.”; “Nu avem ce discuta.”; “Am incheiat subiectul.”

Negarea existentei unei probleme prin incurajare fara continut
“Las ca o sa fie bine o sa vezi.”; “Las ca trece.”;”Nu te enerva”; “NU ai de ce sa-ti faci griji.”; persoana 1: nu stiu cum o sa ma descurc, nu ma simt bine; persoana 2: arati superb totul va fi super.”

Acestea fiind spuse putem sa devenim mai constienti de aceste situatii in comunicare atunci cand avem tendinta sa le comitem. Ele blocheaza comunicarea, respectiv apropierea, neducand la nici un beneficiu concret intre cei implicati. Am incheiat citatul!  )

Cristina Imre, Professional Trainer/Coach&Public Speaker – Platinum Development

Esecul sau succesul sunt 2 motivatori de seama; aceste doua parti ale paharului ne motiveaza actiunile in viata. Oricat de ciudat suna asta, la nivel mental esecul este la fel de motivant precum succesul. Sau mai bine zis fuga de esec.

Astfel, cele doua categorii sunt:

1)    a celor care alearga spre succes

2)    a celor care fug de esec

Pe scurt unii se gandesc la ceea ce doresc, altii se gandesc la ceea ce nu doresc. Unii se indreapta catre ceva, altii se indeparteaza de ceva. Oare care sunt cei castigati ?

Noi avem niste sisteme de valori si convingeri in viata dupa care ne ghidam actiunile. Valorile sunt acele idei in care suntem mereu dispusi sa investim timp, energie si resurse pentru a obtine sau a evita ceva. Acestea reprezinta fie atractia, fie repulsia noastra in viata pentru ca decid ce este bine si ce este rau, ce e de dorit si ce e de ocolit.

I

Categoria celor ce “prefera” succesul e a celor entuziasti, care se trezesc motivati de dimineata si gasesc permanent un limbaj exaltant si motivant pentru ceea ce fac. Exemplu: “ce fain ca ma duc sa fac sport astazi, o sa ma tonific, ce bine ma simt, supeeeeer.” Acestia sunt parca mereu pe picior de plecare catre ceva care-i pasioneaza, iar asta se vede prin tonus, fiziologie, sanatate, stare de spirit. Le plac detaliile deoarece in ele vad oportunitati.

Si daca tot am facut referire la alergare si la fuga hai sa fac analogie cu sportul: in sport acestia se motiveaza imbratisand provocarile, nu se tem de ele si astfel pot concura cu succes in situatii cu sanse 50-50%. In ziua competitiei isi pastreaza starea de bine, dar cu mult calm, al stapanirii de sine in fata necunoscutului. Cum e si firesc antrenorii de acest tip vor aplica metoda recompensei fata de a doua categorie de antrenori care vor aplica metoda pedepsei.

II

Categoria celor ce “prefera” esecul isi gaseste greu energia deoarece se indeparteaza de lucrurile care nu si le doreste, astfel ca se centreaza pe evitare in loc de inaintare. Ei sunt mereu apasati de poveri si greutati de dus. De aceea sarcinile ce includ prea multe detalii sunt apasatoare deoarece implicit agraveza starea interna de “fuga” fata de mai multe lucruri (detalii), de genul “off si asta ?”, in loc de cateva sarcini clare dar mai generale. Mediul este perceput ca ceva amenintator pentru ei, astfel se poate dezvolta o deconectare intre abilitatea de a resimti succesul, pana la lipsa notiunii asupra “ce inseamna succesul de fapt ?”, existand mereu frica de consecinte. Acestia chiar pot resimti o “durere/apasare” cand urmeaza o noua zi sau au de facut ceva: “nu am de ales, n-am ce sa fac, trebuie sa ma scol, nu vreau sa fiu dat afara, e o datorie sa …”.

In lumea sportului acestia sunt buni fie in competitiile foarte usoare, fie foarte grele, cele intermediare fiind performate mediocru (cele cu 50-50% sanse). Ziua competitiei pentru ei este un factor major de stress, sunt surexcitati de dimineata si greu de stapanit, e de recomandat sa evite cafeaua.

Tot ce aveti de facut pentru a deveni proactivi si entuziasti in ceea ce faceti sau aveti de facut in ziua respectiva este sa va schimbati limbajul. Nu uitati – totul este perceptie, iar perceptia poate fi schimbata printr-o noua setare mentala care poate fi obtinuta prin limbajul adecvat.  Incepeti sa vorbiti cu entuziasm si motivant despre ceea ce faceti, si in timp, in mod natural si fara efort va veti schimba intreaga perceptie si respectiv viata. Nu uitati ca prin constienta si realizare a ceea ce va defineste astazi puteti trece la etapa de a va schimba in ceea ce doriti de fapt sa fiti – fericiti si pozitivi cu fata catre succes. Sau ma insel ?

Si pentru ca am facut asocierea cu sportul, orice antrenor/coach (insa nu doar de sport, ci si al mintii) ar trebui sa adopte metoda recompensei, chiar daca are de a face cu o personalitate axata pe fuga de esec, deoarece nu va face altceva decat sa-i creasca temerile si sa-i reintareasca frica de consecintele cu care oricum traieste.

Deci ? Pe tine ce te motiveaza ?

Cristina Imre, Professional Trainer/Coach&Public Speaker – Platinum Development