Un psiholog ii invata pe cursantii sai despre “managementul stresului”. A luat un pahar de apa si s-a plimbat prin sala…in liniste. Toata lumea astepta o întrebare de genul – este pe jumatate plin sau pe jumatate gol. La un moment dat s-a oprit, a ridicat paharul si si-a intrebat auditorii:

– Cat de greu este acest pahar cu apa?

Mirati, cursantii au dat raspunsuri intre 250 si 500 ml.

Raspunsul psihologului a fost urmatorul :

– Greutatea absoluta nu conteaza. Conteaza cat timp il vei tine ridicat. Un minut – nici o problemă. O ora – o durere de brat. O zi – iti paralizeaza bratul. In fiecare din aceste 3 cazuri greutatea paharului nu se schimba. Se schimba doar durata, timpul… si cu cat e mai lung, cu atat mai greu este paharul.

Stresul si grijile din viata sunt asemenea paharului cu apa. Daca te gandesti putin la ele… nu se întampla mare lucru. Daca te gandesti mai mult la ele… incepe sa te doara sufletul. Daca te gandesti tot timpul la ele – iti paralizeaza mintea, nu mai poti sa faci nimic.

De aceea este important sa te eliberezi de stres.

Cand ajungi acasa pe seara… lasa-ti grijile deoparte. Nu le purta cu tine in noapte.

Pune paharul jos!

1.Urmează-ți curiozitatea

“ Nu am un talent special. Sunt doar un curios pasionat.”

– Ce îți stârnește curiozitatea?

Sunt curios ce anume face ca o persoană să reușească acolo unde alta eșuează. Acesta este motivul pentru care am studiat ani la rând succesul.

– De ce anume ești cel mai curios?

Urmărirea sursei curiozității tale este cheia succesului tău.

 2. Perseverența este inestimabilă

“Nu sunt atât de inteligent, ci doar stau mai mult timp să mă gândesc la problemă”.

Ești hotărât să perseverezi până vei ajunge la destinație? Se spune că adevărata valoare a unui timbru postal este că stă lipit de plic până ce acesta ajunge la destinație. Fii precum timbrul poștal: termină cursa pe care ai început-o, perseverează până ajungi la destinație.

 3. Concentrează-te asupra prezentului

“Orice barbat care conduce o mașina în timp ce sărută o fată frumoasă, nu acordă sărutului atenția cuvenită”.

Poți face orice, dar nu toate odată. Învață să fii prezent acolo unde te afli; dă 100% în tot ceea ce faci.  Concentrarea energiei înseamnă putere și aceasta este diferența dintre succes și eșec.

 4.Imaginația este o unealtă foarte puternică

“Imaginația este totul.  Este avanpremiera farmecului viitor al vieții. Imaginația este mai importantă decât cunoașterea”.

Einstein spunea că “adevăratul semn al inteligenței nu este cunoaștere, ci imaginația”.  Exersează-ți imaginația zilnic, nu lăsa o asemenea forță puternică să fie latentă.

 5.Fă greșeli

“O persoană care nu a făcut niciodată o greșeală, nu a încercat niciodată nimic nou”.

Nu-ți fie frică să faci greșeli. O greșeală nu este un eșec. Greșelile te pot face mai bun, mai inteligent, mai rapid, condiția fiind să înveți din ele. Poți tripla cantitatea de greșeli pe care le faci, dacă înveți din ele, vei avea succes.

6.Trăiește clipa

“Nu mă gândesc niciodată la viitor – va veni cât de curând”.

Singurul mod bun de a întâmpina viitorul este să fii prezent cât de mult poți, “în prezent”. Nu poți schimba ce a fost ieri și nu știi ce va fi mâine, așa că este foarte important să-ți concentrezi toate eforturile pentru “prezent”.  Este singurul care contează, este singurul existent.

7.Creează valoare

“Straduiește-te, nu să fii un om de succes, ci să fii un om de valoare”.

Nu te strădui să încerci să fii un om de succes, petrece-ți timpul încercând să creezi valoare. Dacă ești valoros, vei atrage succesul. Descoperă-ți aptitudinile și talentele pe care le ai, învață să le folosești  într-un mod care să aducă beneficii altora și succesul va veni de la sine.

8.Nu te aștepta la rezultate diferite dacă nu schimbi nimic

“ Nebunie: să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți la rezultate diferite”.

Nu poți face aceeași muncă de rutină în fiecare zi și să te aștepți să ai rezultate diferite.  Pentru a-ți schimba viața, trebuie să te schimbi mai întâi tu, să-ți schimbi gândirea și acțiunile.

9.Cunoașterea vine din experiență

“ Informația nu este cunoaștere. Singura sursă de cunoaștere este experiența”.

Poți discuta un subiect, dar discuția îți va oferi doar o înțelegere filosofică a subiectului. Trebuie să experimentezi acel subiect pentru a-l cunoaște.

Care este lecția? Nu pierde prea mult timp ascuns după informații, ieși afară și fă-o! Experimentează și vei obține cunoașterea neprețuită.

10. Învață regulile și apoi joacă mai bine

“ Întâi trebuie să înveți regulile jocului. Apoi trebuie să joci mai bine decât oricine”.

Trebuie să faci două lucruri: primul este să înveți regulile jocului pe care îl joci. Nu este foarte incitant, dar este vital.  Al doilea este să joci mai bine decât oricine altcineva.  Fă aceste lucruri și succesul va fi al tău.

]]> https://hr-step-up.ro/10-lectii-de-viata-de-la-albert-einstein/feed/ 0 https://hr-step-up.ro/povestea-olarului-lenes-si-a-inteleptului-mut/ https://hr-step-up.ro/povestea-olarului-lenes-si-a-inteleptului-mut/#respond Fri, 25 Apr 2014 15:35:39 +0000 http://blog.hr-step-up.ro/?p=1475 A fost odată un olar care trăia într-un sat uitat de lume. Visul lui era să ajungă în marea Cetate, unde să poată avea propria prăvălie de vase, oale şi obiecte ceramice. Dar şansele lui erau mici, pentru că olarul era foarte leneş şi muncea doar pentru a-şi asigura traiul zilnic.

Într-o zi olarul întâlni un călător care îi spuse că într-un sat vecin trăieşte într-o colibă un înţelept care poate să-ţi ofere orice răspuns. Ce era ciudat la el era că nu ieşea niciodată din colibă şi nici măcar nu vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare trebuia să bată la uşă apoi să deschidă un oblon îngust prin care se vedeau în semi-întunericul dinăuntru doar ochii înţeleptului mut. Apoi trebuia să-i pună o întrebare, iar înţeleptul îi răspundea din ochi, omul putea citi răspunsul în expresia acestora.

Auzind asta, olarul alergă imediat în satul vecin, la coliba cu pricina. Ciocăni uşor, apoi trase oblonul de pe uşă. Prin fanta îngustă, văzu cu greu nişte ochi ce îl priveau din întuneric. Îi puse pe nerăsuflate întrebarea: „Cum pot să ajung să prosper în marea Cetate?” apoi se uită cu atenţie la expresia celui dinăuntru. Şi văzu nişte ochi plictisiţi..nepăsători, total indiferenţi.
În acel moment realiză că aşa a fost şi el faţă de meseria lui, leneş şi nepăsător!

Îşi spuse: „Până acum am stat şi am aşteptat şansa ideală, să mă lovească din senin. Dar răspunsul e foarte simplu, trebuie să muncesc eu mai mult pentru a mă apropia de ţelul meu!”
“Oare câţi oameni fac aceeaşi greşeală?” se mai întrebă el. „Peste tot văd oameni care se plâng de lipsa de şansă în loc să pună mâna şi să facă ceva..”

 În următoarele luni începu să modeleze oale şi ulcioare zi de zi, pe care le vindea în satele apropiate, şi rezultatele nu întârziară să apară. Deja câştiga bine, iar o mare parte din bani îi punea deoparte pentru a-şi permite să se mute în Cetate. Cu toate astea, îşi dădea seama că nu era suficient şi în acest ritm i-ar fi trebuit ani întregi. Şi pe deasupra, la sfârşitul zilei nu se simţea împlinit de munca lui.

Aşa că porni iar spre coliba înţeleptului mut, gândindu-se cu nerăbdare la reîntâlnire. Coliba arăta la fel, în paragină, puteai să juri că nu locuieşte nimeni acolo. Bătu în uşă după obicei, apoi trase oblonul şi puse întrebarea cu ardoare: „Cum pot să vând mai mult pentru a-mi permite să plec în marea Cetate?” Ochii dinăuntru erau trişti, obosiţi, lipsiţi de lumină.

„Privirea unui om singuratic, izolat de lume”, gândi el. Şi atunci îşi aminti de propria singurătate, de faptul că nu avea prieteni şi îşi evita mereu rudele. Pentru că îi era frică să nu îi ceară bani sau alt ajutor.

A doua zi plecă în târg cu un singur gând: să vândă atât de multe oale încât să-şi poată ajuta toate rudele, vechii prieteni şi chiar vecinii cu care nu se înţelegea foarte bine. Toţi cunoscuţii lui erau oameni sărmani care abia se descurcau de pe o zi pe alta. După o lună, vindea şi câştiga aproape de 2 ori mai mult şi nu numai că ajutase mulţi oameni cu bani şi mâncare, dar îi rămânea şi lui o sumă impresionantă.

Câştiga atât de bine încât peste puţin timp reuşi să-şi ia o căsuţă în marea Cetate, unde visase mereu să ajungă. Târgul era mult mai mare în Cetate. Pe aici treceau călători care veneau de peste mări şi ţări şi care aveau pungile doldora de bani. Olarului îi mergea foarte bine şi îşi făcuse mulţi prieteni, căci îşi păstrase obiceiul de a ajuta oameni aflaţi la nevoie. Dar înca era departe de ţelul lui.

Pentru a-şi deschide prăvălia pe care o visase, unde să aibă ucenici şi vânzători care să lucreze pentru el, avea nevoie de mult mai mult. Şi deja muncea de dimineaţa pînă seara şi vindea aproape tot ce producea. De data asta abia aştepta să ajungă din nou la coliba înţeleptului. Şi avea încredere deplină că îşi va primi răspunsul, ca şi în celelalte dăţi.

Ajuns în faţa colibei, fu cuprins de un sentiment ciudat. Era şi mai dărăpănată, arăta de-a dreptul părăsită. „Oare o fi murit?” se întrebă el şi îl trecu un fior. Ciocăni în uşă cu mâini tremurânde şi deschise oblonul îngust. Un sentiment de recunoştinţă îi cuprinse inima când văzu din nou ochii în întuneric.”Muncesc de dimineaţa până seara şi vând tot ce produc. Dar tot nu e suficient pentru a-mi permite să deschid prăvălia mea. Ce aş putea face diferit pentru a câştiga mai mult?” şi se uită cu atenţie în ochii înţeleptului mut.

Privirea din întuneric era de această data vie, îndârjită. Olarul putea citi în ea determinare, dar şi disperarea unui om pe cale să-şi piardă speranţa. Apoi se gândi la viaţa lui din ultimul timp. Pe de-o parte era foarte mulţumit că se mutase în Cetate şi că prospera, dar pe de altă parte muncea atât de mult încât nu se mai putea relaxa şi bucura de viaţă.

În următoarea dimineaţă se trezi mult mai odihnit, parcă era mai uşor. Îşi savură micul dejun la umbra copacilor din grădină, gândindu-se cât de recunoscător este pentru viaţa lui. Abia acum îşi dădea seama cât de bine este să te şi opreşti din când în când să te bucuri de lucrurile mărunte, cum ar fi aroma ceaiului sau mirosul florilor sălbatice. Apoi făcu ceva ce nu făcuse de foarte mult timp: plecă direct spre târg, fără să modeleze nici o oală. De obicei începea ziua muncind din greu, apoi fugea repede după-amiază să-şi vândă creaţiile. Luă doar câteva ulcioare făcute de el mai demult. Erau cele mai frumoase, le păstra în locuinţa lui pentru a-i încânta ochii.

Dimineaţa, lumea din târg era diferită. Erau alţi muşterii, călători veniţi din alte părţi. Printre ei, olarul remarcă un personaj aparte, îmbrăcat în haine scumpe. Avea trăsături nobile şi din mersul lui se vedea că era un om puternic şi hotărât. Omul se opri chiar în faţa olarului şi începu să studieze cu atenţie ulcioarele lucrate cu migală.”Nu am mai văzut nicăieri asemenea îndemânare”, spuse el. „Ce ai zice să lucrezi ceramică pentru Curtea Regală? Ai fi plătit de cinci ori mai mult faţă de cât câştigă un olar de rând”

Olarul nostru nu-şi mai încăpea în piele de bucurie..să producă pentru feţele regale! Cu banii câştigaţi ar putea să-şi deschidă prăvălia în câteva luni! Şi toate astea doar pentru că a decis în acea zi să se relaxeze şi să fie deschis la ceva nou!

Primul lucru la care s-a gândit după această întâmplare a fost să-i mulţumească înţeleptului mut. Îl ajutase aşa de mult şi nici măcar nu apucase să îl vadă complet la faţă! Vroia să-l strângă în braţe şi să-i spună cât de mult au contat întâlnirile lor..Ajuns la colibă, bătu la uşă iar apoi deschise oblonul. Ochii dinăuntru străluceau de bucurie ca niciodată.”

Mare înţelept, ştiu că eşti mai retras de felul tău, dar vreau să-ţi mulţumesc din suflet şi să-ţi povestesc cât de mult m-ai ajutat!”, spuse olarul. Apoi deschise uşa şi rămase înmărmurit. Înăuntru, dincolo de uşă, era doar o oglindă.

Aşadar…tu cum stai cu „olăritul”?

Pentru a sti valoarea:
-unui semestru, intreaba un student care a pierdut examenul final;
-unei luni, intreaba o mama care a nascut prematur;
-unei saptamani, intreaba editorul unei reviste saptamanale;
-unei ore, intreaba indragostitii care asteapta sa se vada;
-unui minut, intreaba persoana care a pierdut trenul, autobuzul sau avionul;
-unei secunde, intreaba pe cineva care a supravietuit unui accident;
-unei miimi de secunda, intreaba atletul care a castigat medalia de argint la Olimpiada.

Timpul nu asteapta pe nimeni. Pretuieste fiecare moment pe care-l ai!

Deschizand usa, de parca un uragan l-a adus, nepotelul navali in casa bunicului :

– Bunicule! Bunicule! Am ajuns! Unde esti?

– Aici dragul meu! ii raspunse bunicul cu bratele largi deschise si cu ochii sclipind de bucurie. „Vino sa te stranga mosul in brate!”

– Ai vazut ce zi frumoasa este? Si cata veselie e in jur? Azi e o zi minunata!

– Bunicule, de ce de fiecare data imi spui ca Azi e o zi minunata?

– Pai, dragul mosului, pentru ca asa si este. AZI e o zi MINUNATA!

– Si cum vine asta bunicule? Fiecare zi e minunata? Pai daca azi ploua si maine ploua si mai tare? Si daca ieri a fost frig? Toate zilele sunt minunate?

– Da dragul meu. Fiecare zi in care te vad sau ma pot gandi la tine e minunata, fiecare zi in care aud pasarelele ciripind e minunata, fiecare zi in care cineva imi deschide usa si ma intreaba de vorba e minunata, fiecare zi in care …

– Stai! Pai in toate zilele tu faci cate ceva din ce ai zis acuma

– Pai da, zise bunicul. „De aceea in fiecare zi pot spune AZI E O ZI MINUNATA! Pe langa asta, Vali, sa stii un mare secret. Viata este asa cum o simtim noi ca este. Viata este asa cum o planificam in fiecare zi de dimineata cand ne trezim! Daca primul lucru la care te gandesti cand te trezesti este ca iti lipseste jucaria rosie, ca tu nu o sa primesti niciodata bicileta care o vrei, ca nu .. nu .. nu … ei bine, asa se si intampla.  Pentru ca tu asa simti. Si pentru ca ce simti iti creaza ziua. Si atunci, de ce sa nu te trezesti si sa zici in gura mare  ‘ AZI E O ZI MINUNATA!’ Si de ce sa nu spui fiecarui om pe care il intalnesti secretul ca azi e o zi minunata? Spune-i si iti vei face si tie si lui ziua minunata”

Vali lua aminte la lectia spusa de bunicul si se hotari ca de maine sa isi faca singur ziua mai frumoasa. Ajuns acasa si-a atarnat pe perete in fata patului  un smiley galben mare ca un soare, pe care a scris mare de tot „AZI E O ZI MINUNATA!”, astfel incat primul lucru pe care il vede cand deschide ochii sa fie acesta.

Zilele au trecut si Vali a vazut ca bunicul a avut dreptate. De cand vedea dimineata ca incepe o zi minunata, de cand a inceput sa spuna parintilor si prietenilor ca e o zi minunata, Vali se simtea in permanenta minunat! In plus,  cu cat spunea mai multor oameni, cu atat aducea mai multe zambete pe buzele lor, zambete care ii umpleau si mai mult paharul fericirii lui. Si el se simtea tot mai MINUNAT!

Vali e mare acum. Smiley-ul de la capul patului e acelasi, doar ca il vede si sotia lui dimineata. Si baietelul lui are un smiley aidoma, in camera lui. Si toata viata lui e minunata! Acum a inteles de ce. Daca viata o privesti ca pe zilele care le traiesti, daca toate aceste zile sunt MINUNATE, atunci si viata este MINUNATA!

AZI E O ZI MINUNATA!

Pe o strada din Paris statea un orb cu o palarie la picioare si o placuta de lemn pe care scria cu creta alba: “Va rog, ajutati-ma, sunt orb”.
Un ziarist trecu si vazu foarte putini bani in palarie. Fara sa ceara voie, lua placuta, o intoarse pe dos, scrise altceva, o puse la picioarele orbului si pleca.

Spre seara ziaristul se intoarse pe acelasi drum, trecand din nou pe langa orbul care cersea. Acum palaria lui era plina de bancnote si monede.
Orbul recunoscu pasii ziaristului si il intreba daca el este cel care i-a rescris placuta si ce anume scrisese.
Ziaristul raspunse: „Nimic care sa fie in neconcordanta cu anuntul dumitale, doar ca exprimat cu alte cuvinte” si surazand isi continua drumul.
Orbul nu a aflat niciodata ce scrisese ziaristul, insa noul lui anunt spunea: “Astazi e primavara in Paris, si eu nu o pot vedea”.

De multe ori cand lucrurile nu ne reusesc asa cum am dori, e o idee buna sa schimbam strategia!

Un mesaj atat de valoros prezentat intr-o maniera atat de simpla:)

Fiecare gand pe care il emiti devine o parte permanenta a caracterului tau!

Gandurile sunt lucruri. Fiecare gand pe care il emiti, fie el bun sau rau, este o forma de energie care ii poate afecta pe cei care il primesc.

Mai mult, gandurile tale te afecteaza chiar pe tine! Devii ceea ce gandesti cel mai des!

Daca te gandesti la succes, mintea ta se afla intr-o stare de cautare a succesului si vei gasi primi o mare parte din el! La fel, daca te gandesti la esec, vei atrage si vei avea parte de esec!

Pentru a-ti pastra mintea pozitiva, in clipa in care incepi sa gandesti negativ, ia constient decizia sa elimini negativismul si inlocuieste gandurile negative cu omoloagele lor pozitive!

  Napoleon Hill

O pereche recent casatorita s-a mutat intr-un cartier foarte linistit.

In prima dimineata din noua casa, in timp ce isi savurau cafeaua, femeia observa, privind pe fereastra, o vecina care isi intindea cearceafurile in balcon.

CE CEARCEAFURI MURDARE INTINDE VECINA NOASTRA IN BALCON…!

Cred ca are nevoie de ceva sapun… poate ar trebui s-o invat sa-si spele cearceafurile !

Sotul ei privi si ramase tacut.

Si asa, la fiecare doua sau trei zile femeia repeta observatiile, in timp ce vecina isi intindea rufele la soare.

Dupa o luna femeia ramase surprinsa vazand ca vecina sa intindea cearceafuri mult mai curate si ii spuse sotului ei: Priveste , a invatat sa spele rufele! O fi invatandu-o alta vecina??

Sotul ei ii raspunse:

“Nu, azi m-am trezit mai de dimineata si am spalat geamurile casei noastre !”

Viata este asa ! Totul depinde de curatenia sufletului nostru prin care observam faptele. Inainte de a critica, potrivit ar fi sa ne verificam si sa ne curatam sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufleteasca a celorlalti…

O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat si le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.

La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineinteles, vasul bun era mandru de realizarile sale.
Dar bietului vas crapat ii era atat de rusine cu imperfectiunea sa si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!

Dupa 2 ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit intr-o zi femeii langa izvor: „Ma simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!”

Batrana a zambit:
„Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu?
Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, astfel incat in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care împrospateaza casa.”