Se zice ca locul de munca ideal reprezinta jobul pe care il faci cu pasiune, iar atunci cand ai parte si de momente amuzante, reteta este completa.

Jobul de Recruiter din prisma activitatilor facute se poate incadra cu usurinta in categoria joburilor ideale pentru mine, iar momentele amuzante sunt des intalnite in cadrul proceselor de recrutare.

Din propria experienta, cele mai multe situatii amuzante pe care le poate avea un Recruiter sunt cele avute cu candidatii atunci cand acestia ajung in etapa unui interviu. Dar pe cat de amuzante pot parea, atat de surprinzator de gestionat pot fi.

De exemplu, la un interviu, atunci cand candidatul a fost intrebat care ar fi planurile lui din punct de vedere profesional acesta a raspuns ca si-ar dori sa isi gaseasca o iubita si sa se casatoareasca. Iesind recent dintr-o relatie, lucru pe care a tinut sa il precizeze, acesta parea foarte afectat. Discutia din cadrul interviului pentru el a parut mai degraba o sedinta de terapie decat un interviu, oricat de mult as fi incercat sa ii reamintesc acest lucru.

O alta persoana a urcat 3 etaje pentru a veni la interviu cu o geanta mare de cumparaturi in care avea 3 sticle de 2 l de apa pe care la plecare o tinea in brate ca si cum ar fi fost cel  mai de pret bun al sau. Desi am incercat, nu am reusit sa gasesc logica pentru care cineva ar face un asemenea efort, avand in vedere ca magazinul era la 20 de metri distanta.

In cadrul unui proces de recrutare un candidat a venit la interviu insotit de mama sa.  Crezand initial ca doamna doar l-a insotit pana la sediul nostru si nu are unde astepta, am invitat-o sa ia loc in sala de asteptare. Pe candidat l-am poftit in sala de interviu. Surpriza a venit in momentul in care am revenit in sala de interviu si i-am gasit pe ambii in sala asteptand sa incepem discutia. Desi i-am explicat doamnei si am insistat ca interviul trebuie sa aiba loc numai cu fiul dumneaei, nu am reusit sa o determin sa paraseasca incaperea. Astfel am avut primul interviu din cariera cu mama si fiul in care mama avea mereu grija sa completeze raspunsurile fiului si sa il descrie cum poate ea mai bine.

Unul dintre clientii nostri are sediul in aceeasi cladire, fiind situat 2 etaje mai jos. Acest lucru a dus la crearea unei situatii destul de amuzante si cu happy end. Datorita acestui lucru, un candidat nu a mai ajuns la interviul programat la noi, ci s-a oprit direct la biroul clientului cand a vazut numele acestuia pe usa. Partea buna a fost faptul ca in urma interviului angajatorul a fost impresionat de candidat, pe care l-a si angajat.

Pentru voi care a fost ultimul moment amuzant pe care l-ati avut la locul de munca si cum ati gestionat situatia?

Va asteptam cu un mesaj in care sa ne impartasiti experientele voastre.

Semnat: Nicoleta Nedelea

În ultimii ani, domeniul Resurselor Umane a devenit tot mai atractiv pentru absolvenții facultăților de  psihologie, comunicare, științe economice, relații internaționale, etc. Fiind un domeniu complex putem zice că fiecare specializare menționată a dezvoltat absolvenților săi competențe ce pot fi folosite în HR.

Cu toate acestea pentru tinerii absolvenți, în special pentru cei care nu au studiat în timpul facultății specific acest domeniu, resursele umane se bucură de o imagine idilică.

Ce e important să știi înainte de a aplica pentru un post în resurse umane:

• Domeniul acesta este unul vast, deci există mai multe ramuri la care te poți gândi. Fiecare ramură necesita abilități diferite: Inspector Resurse Umane (vei avea nevoie de atenție la detalii, răbdare, meticulozitate, organizare riguroasă deoarece vei lucra cu actele și documentele angajaților), Salarizare (abilități numerice, atenție foarte mare la detalii), Recrutare (bune abilități de comunicare și vânzare, gestionare de situații dificile, organizare, inițiativă), Training (abilități de comunicare și prezentare, public speaking, spontaneitate, carismă), Consultanță (e necesară o experiență în domeniu de câțiva ani, deoarece vei acționa ca specialist care poate ghida alte departamente sau companii în diverse acțiuni care implică resursele umane).
  Așadar, încearcă să te cunoști, să știi care iți sunt punctele forte și care cele slabe iar în funcție de acestea aplică pentru ceva ce ți se potrivește. Poți apela la teste de aptitudini, la agenții care te pot ghida în acest demers, te poți gândi la proiectele în care te-ai implicat până acum și ce tip de activități te-au atras mai mult.
• Mulți tineri se îndreaptă spre acest domeniu din dorința de a fi de ajutor, de a oferi un loc de muncă celor care au nevoie, etc. Este adevărat, vei interacționa cu mulți oameni însa, nu toți vor avea nevoie sau vor aprecia ajutorul pe care tu dorești sa îl oferi. Vei fi nevoit să găsești motivația dincolo ce ceea ce primești în schimb din partea celorlalți.
• Pozițiile de training și consultanță sunt atrăgătoare pentru tinerii absolvenți… și pe bună dreptate, sunt două dintre cele mai frumoase și provocatoare arii ale HR-ului. Însă, nu vei putea să obții din start aceste poziții deoarece ele necesită o anumită maturitate profesională, o experiență anterioara pe care să se așeze teoria, cărțile, articolele pe care le-ai citit. Da, experiența din cadrul ONG-urilor studențești în care ai prezentat în fața colegilor diferite subiecte, ai învățat tehnici de brainstorming, project management este valoroasa și te va ajuta, însă nu este suficientă pentru un post de trainer sau consultant în cadrul companiilor.  Oferă-ți timp de creștere organică, sănătoasă din punct de vedere profesional și pune-ți ca obiectiv aceste poziții.
• Departamentul de HR și-a câștigat un rol strategic în ultimii ani în cadrul companiilor, asta înseamnă că nu suntem doar executanți, ci avem responsabilitatea de a veni cu inițiative, idei care sa influențeze deciziile de business. Pentru aceasta e important să fiți informați de trendurile de pe piață, să aveți networking, să participați la conferințe și să citiți.
• Este un domeniu în care ești mereu ”forțat” sa ieși din zona de confort și să te dezvolți.

Celor care vă doriți să mergeți pe acest drum v-aș sugera să încercați un internship în domeniu, să luați cât mai mult contact cu ce înseamna cu adevărat HR-ul și să găsiți ceea ce vă place cel mai mult.  

Te așteptăm și cu un telefon dacă ai întrebări specifice! 

Autor: Oana Deteșan – HR Consultant and Recruitment Coordinator

Se amesteca postul liber cu CV-ul candidatului, se adauga interviul, iar mai apoi se lasa la analizat, pana se ia o decizie. Sunam candidatul, mai adaugam un feedback, si asta-i procesul de recrutare. Simplu, nu?

Desi de multe ori, am respectat intocmai reteta, ceva nu a fost potrivit. O vorba din popor ne spune ca in mancare trebuie pus si suflet. Asemenea unei retete de gatit, in fiecare proces de recrutare, avem nevoie pe langa ingrediente, de pasiune si profesionalism. Atunci cand esti in postura recruiter-ului, cu mai multa sau mai putina experienta, de multe ori uiti cum este de partea cealalta a mesei si treci cu vederea peste o serie de pasi importanti pentru candidat. Din experienta noastra am invatat:

Prima impresie conteaza. Atunci cand suni candidatul si ii prezinti postul, zambeste – chiar se simte prin telefon! Chiar daca a aplicat, a fost recomandat, sau pur si simplu tu ai fost cel care l-a contactat – rezerva macar 3 minute pentru discutia voastra. Asa, te poti asigura ca ai setat asteptarile inca de la inceput.

Confirma interviul. Poate era la masa, poate era in drum spre casa, poate era atat de prins la job, incat a omis sa isi noteze data, ora, adresa, numele persoanei pe care o va intalni. Ii poti trimite un mesaj sau un email, prin care sa ii lasi detaliile stabilite – cu siguranta ii va fi de ajutor si va aprecia.

Fii profesionist. Desi acest sfat suna ca celebra vorba din reteta “condimenteaza dupa gust”, iar dupa cum stim gusturile nu se discuta, se rezuma la cateva actiuni simple. Nu intarzia la interviu pentru ca asa cum candidatul a reusit sa se organizeze si sa ajunga la timp, identic poti proceda si tu. Deschide interviul cu o atitudine deschisa si pune intrebari cat mai oneste. Sunt atat de multe articole despre HR si modele de interviuri in care regasim celebrele intrebari precum unde te vezi peste 5 ani, care sunt punctele tale forte, ce te recomanda pentru acest post, dar noi va propunem sa le dam uitarii. Nu e relevant unde se vede peste 5 ani, dar este relavant ce-si doreste sa faca mai departe din punct de vedere profesional. Ce il recomanda pentru acest post si care sunt punctele forte, tine de fiecare recruiter sa analizeze in timpul interviului – scopul interviului fiind acela de a vedea in ce masura candidatul se potriveste sau nu postului deschis. Poti afla mult mai multe dintr-o discutie deschisa si nu dintr-un model de interviu copiat de pe un site. Pentru acelasi post, vei intalni personalitati atat de diferite. Cu siguranta vor exista o serie de intrebari care se vor regasi in fiecare interviu, relevante nivelului si tipului pozitiei, insa oamenii fiind atat de diferiti, nu putem avea un scenariu, pe care sa il respectam pas cu pas. Adapteaza-te, conecteaza-te si fii prezent in interviu. Pentru noi, asta inseamna sa fii profesionist.

Pana in acest punct, tu ai sunat candidatul, l-ai invitat la interviu, el a venit, iar acum asteapta un raspuns. Incurajam oferirea de feedback, indiferent de natura lui. Poate ca da, tu ai 10 sau 30 de posturi deschise, intalnesti sute de persoane si consideri ca timpul ramas liber (si acela foarte putin) mai bine il investesti in continuarea procesului de recrutare, si nu intr-un proces de oferire de feedback. De multe ori uitam sa tinem cont ca nu am fi avut acel interviu daca candidatul nu s-ar fi prezentat. Asadar, anunta-l daca merge sau nu mai departe si incearca sa nu ii transmiti clasicul mesaj “compania a decis sa angajeze o alta persoana, care s-a potrivit mai bine postului disponibil”. In cadrul interviului, cu siguranta ai apreciat raspunsurile sale oneste si nu pe cele copiate din carti. Asemenea va aprecia si candidatul – un raspuns sincer si nu unul formal, care de fapt nu spune nimic.

Considera si reconsidera. Considera fiecare experienta a candidatului si ramai deschis in a il reconsidera pe alte procese de recrutare. Poate ca in acest proces nu a fost finalistul, insa peste ceva timp, se va deschide o pozitie in care ar fi cel mai potrivit. Daca experienta candidatului a fost una placuta in procesul anterior de recrutare, vor creste sansele de a il reconsidera. Lasa mereu o usa deschisa, nu stii niciodata cine va intra pe ea.

Este final de an si toata lumea se grabeste sa inchida proiectele, este prins in Christmas Party-uri sau deja a intrat in concediu. Daca ti-ai facut timp sa citesti acest articol, nu este prea tarziu sa analizezi procesul de recrutare din compania ta si sa schimbi ingredientele sau sa condimentezi diferit. Iti dorim sa gasesti cea mai buna combinatie si sa tii cont ca este un proces continuu, care mai mereu trebuie adaptat. Sufletul unei companii este format din angajatii sai, asadar atunci cand investesti intr-un proces de recrutare, investesti in mai mult decat intr-un proces operational.

Va dorim un an nou fara liste cu rezolutii, insa cu mult curaj sa reusiti in toate, cu bunatate si descoperirea sau redescoperirea acestui frumos domeniu HR. Atunci cand lucrezi direct cu omul, tine cont ca lucrezi cu emotiile sale, starea sa de spirit, experienta sa, cu mult mai mult decat cu niste cuvinte aruncate pe o foaie.

Sa ne auzim cu povesti frumoase din noul an!

Autor: Gratiela Baron, HR Specialist & Training Consultant

Vă întrebați ce se întâmplă înaintea unui teambuilding? Cu cât timp se pregătesc activitățile? Trainerii au ritualuri speciale de pregătire înainte de a apărea în fața oamenilor?

Fiecare program de teambuilding este coordonat de către un Project Manager, mai exact de către o persoană care este responsabilă în fața clientului ca lucrurile să iasă foarte bine și care organizează echipa de traineri atât înainte de eveniment cât și pe parcursul lui.

Pregătirea evenimentului începe cu 1 – 2 săptămâni înainte, depinde de complexitatea programului. Abilitățile de delegare ale Project Managerului sunt esențiale în faza aceasta: el trebuie să își cunoască colegii și să știe unde sunt mai competenți și unde pot să acorde suport: sunt persoane descurcărețe care cunosc ofertele din magazine pe diferite produse, sunt persoane creative care pot să contribuie la diverse activități de creație și chiar materiale hand made, etc.

Sunt multe aspecte organizatorice care trebuie îndeplinite înainte de eveniment și de care depinde buna desfășurare a lucrurilor. E important să existe o comunicare foarte bună între Project Manager și persoana de legătură din partea companiei. Dacă cei doi reușesc să creeze o relație bună sunt mari șanse ca teambuilding-ul să fie unul de succes.

Ce informații sunt utile unui Project Manager din partea persoanei de legătură de la companie:

• câți oameni noi sunt în echipă și care sunt aceia;
• cum a fost atmosfera în ultimul timp la lucru: dacă au avut evenimente mai deosebite, dacă au fost mai aglomerați, ce fel de nemulțumiri sunt la nivelul echipei, etc.;
• ce planuri sunt la nivel de companie pentru echipa respectivă: va fi cineva promovat, departamentul va crește sau din contră va trece prin perioade dificile, vor schimba tehnologia cu care lucrează, etc.;
• ce le place oamenilor să facă în timpul liber
• dacă există conflicte între participanți care la momentul teambuilding-ului nu au fost rezolvate sau au fost doar parțial rezolvate;
• ce au apreciat participanții la trainerii care au organizat teambuilding-uri pentru ei în anii precedenți și ce nu.

În funcție de aceste informații trainerii pot să adapteze programul gândit și să ajute într-un fel compania în provocările pe care le are zi de zi. Un alt elemenet cheie este colaborarea și deschiderea de ambele părți.

Echipa de traineri ajunge de obicei cu o zi înainte la locația unde se va desfășura teambuilding-ul. În funcție de program se va stabili traseul pe teren, se vor căuta locuri potrivite pentru desfășurarea activităților, se vor adapta probele la locație și va pregati sala de conferință.

Înaintea fiecărui teambuilding sunt multe pregătiri, discuții de organizare și toate cu scopul de a oferi participanților timp de calitate alături de colegii lor într-un cadru nou, provocator, inedit unde să descopere lucruri noi despre ei înșiși, despre ceilalți și despre cum împreună pot face lucruri minunate.

Satisfacția de la final în care oamenii pleacă bucuroși este de neegalat pentru trainerii care sunt dedicați.

Oana Deteșan

– Tinere, actele sunt in regula. Indeplinesti conditiile de studii, de vechime in munca, recomandarile sunt bune, ma rog, ai adus tot ce trebuie. Dar, pentru a putea fi angajat in unitatea noastra, unitate cu un specific aparte, urmeaza sa sustii si un test de imaginatie. Proba obligatorie si…eliminatorie!

Tanarul se foi nelinistit in fotoliul din fata biroului. La un asemenea examen nu se  asteptase.

– Ei?!…

– Pai, n-avu incotro tanarul, cu imaginatia nu stau prost. Dimpotriva. Dar, cand e vorba de un test… Unchiul meu chiar mi-a spus: “Fii atent cum procedezi! Daca te afli cumva in incurcatura, imi dai un telefon…”

– Serios?! Cine-i unchiul asta al dumitale?

– A, nu, ca m-a si avertizat: “Sa nu cumva sa te folosesti de numele meu. Nu vreau sa fiu amestecat in cine stie ce. Te duci, te prezinti ca orice cetatean, clar? Eu il cunosc pe omul acela (vorbea de dv.), in cateva randuri, in clipe grele, l-am si ajutat”. Va amintiti?

– Dac-as sti despre cine e  vorba…

– A, nu, ca ajutorul a venit indirect. Era si greu sa ajungeti tocmai la el. Insa i-a telefonat un amic al dv., iar dumnealui a intervenit unde trebuia…Ca mi-a si zis, inainte de a porni incoace: ”Oamenii trebuie sa se intrajutoreze. Nu se stie cand ai nevoie de cineva, undeva…” Nu sunteti de aceeasi parere?

– Ba da…ba da…

– In ce priveste testul, continua cu prudenta tanarul, stiti, n-as vrea… Dv. ce ma sfatuiti? Poate ar trebui sa dau un telefon…Omul de la birou chibzui indelung:

– Nu, nu e cazul! hotari el, ferm. De ce sa deranjam? Problema dumitale e rezolvata, de fapt. Maine te prezinti la lucru. Si sa fii foarte punctual!

– Va multumesc!

Peste cateva zile, tanarul fu chemat iarasi de omul de la birou:

– Ei, te simti bine la noi?

– Excelent!

– Apropo de unchiul dumitale, n-ai vrea sa…

– Va rog sa ma iertati – zambi tanarul, dar n-am nici un unchi. Omul de la birou ramase perplex:

– Vrei sa spui ca toata povestea aia a  fost…

– Un test de imaginatie, asa cum mi-ati cerut…

– Bine ai venit in Rai. Dar inainte sa te instalezi, se pare ca avem o problema. Vezi tu, esti un director de la resurse umane renumit si nu suntem prea siguri ce sa facem cu tine.

– Nici o problema, doar lasati-ma inauntru si gasim noi ce sa facem.

– As vrea eu, dar am ordine de sus. Va trebui sa petreci o zi in Iad si una in Rai si apoi vei alege in care din ele ai vrea sa-ti petreci eternitatea.

– De fapt eu m-am decis. Prefer sa raman in Rai.

– Imi pare rau, regulile sunt reguli, va trebui sa petreci cate o zi in fiecare. Prima zi va fi cea petrecuta in Iad.

Si astfel Sf. Petru o pune intr-un lift si o duce direct in Iad.

Usile s-au deschis si ea s-a gasit calcand pe iarba verde a unui teren de golf minunat. Mai departe era un local si in fata ei erau multi dintre prietenii ei – directori cu care lucrase si toti au intampinat-o cu bucurie. Au alergat toti spre ea, au sarutat-o pe ambii obraji si au discutat despre vremurile trecute. Au jucat o runda excelenta de golf apoi seara s-au dus in local unde a mancat o cina excelenta formata din friptura si homari. A facut cunostinta si cu Diavolul care era de fapt un tip de treaba (chiar dragut) si s-a distrat de minune spunand bancuri si dansand. Toti au dat mana cu ea si si-au luat ramas bun in timp ce se urca in lift.

Urmatoarele 24 de ore si le-a petrecut in Rai odihnindu-se pe nori si cantand la harpa.

S-a distrat de minune, si cele 24 de ore au trecut fara sa-si dea seama.

Sf. Petru a venit si a luat-o.

– Deci, ai petrecut o zi in Iad si una in Rai. Acum alege-ti eternitatea.

– Nu credeam c-am sa spun asta, adica, in Rai a fost foarte frumos, dar cred ca m-am simtit mai bine in Iad. Asa ca Sf. Petru a escortat-o la lift, si directoarea s-a reintors in Iad. Cand usile s-au deschis, s-a gasit stand intr-un peisaj dezolant, pustiu, acoperit cu gunoi si mizerie.

Prietenii ei erau imbracati in zdrente si colectau gunoiul in saci.

Diavolul a venit si el si si-a pus bratul in jurul ei.

– Nu inteleg, spuse femeia tremurand, ieri cand am fost aici era un teren de golf si un local unde am

mancat homar, am dansat si m-am simtit bine. Acum nu mai e decat pustiu si gunoi, iar prietenii mei sunt toti mizerabili.

Diavolul s-a uitat la ea si a zambit.

– Ieri te recrutam. Azi esti angajata……….

Între 2 și 5 secunde, atât e nevoie pentru prima impresie! Chiar dacă educaţia, inteligenţa şi experienţa vorbesc de la sine, prima impresie este cea care face adesea diferenţa. În mediul de business, felul în care te îmbraci influenţează modul în care eşti perceput şi succesul pe care îl poţi avea în discuţiile de business. Dar pentru că înainte de profesia pe care o avem, suntem femei, Marilena Petrache ne-a învățat cum putem să aducem feminitatea cu noi la birou.

Marilena Petrache este consultant de imagine cu o experienţă de peste 10 ani, cu studii acreditate la Şcoala de Fashion „Accademia dell Lusso” din Milano, Academia de consultanţi de imagine „Color me beautiful” din Londra şi Institutul Diplomatic Român.

„Mai întâi mă îmbrac cu emoții și percepții, apoi îmi aleg hainele’’, ne spune Marilena. Iar ca să vedem ce emoții purtăm și de fapt, câtă încredere avem în noi, am trecut printr-o provocare cu oglinda. Împreună am realizat că ne este mult mai la îndemână critica decât vorbele frumoase, deși oh, ce bine ne simțim când suntem complimentate! Concluziile exercițiului au fost acelea că nu ne dăm voie să ne vedem și că ne comparăm. Dar ne comparăm cu niște modele false, cu imagini din reviste care nu reprezintă adevărata realitate, ci una editată. Fiecare critică pe care ne-o aducem nu se vede fizic, însă lasă o amprentă asupra emoțiilor noastre. Complexele și criticile pe care ni le aducem, provin din necunoașterea de sine. Dacă ne-am vedea și ne-am cunoaște cu adevărat corpul, atunci arăt bine ar însemna mă simt bine și am încredere în mine, iar relațiile cu persoanele din jurul nostru s-ar îmbunătăți.

Suntem femei și ne place shopping-ul! Niciodată nu avem cu ce să ne îmbrăcăm, deși dulapul pică de multe ori pe noi. De ce cumpărăm de fapt? Răspunsuri variate s-au auzit în sală, dar predominante au fost ideile: pentru că am văzut la alții și pentru că deși avem multe haine, de fapt nu avem cu ce să ne îmbrăcăm. În mediul de business, felul în care te îmbraci influenţează modul în care eşti perceput şi succesul pe care îl poţi avea în discuţiile de business. Să respecţi cu succes un dress code presupune să îl adaptezi stilului tău şi personalităţii tale. Deşi costumul clasic este pentru multe femei o alegere la îndemână și sigură, imprimeurile florale, rochiile cu siluete delicate şi alte elemente distinctiv feminine pot fi la fel de potrivite la birou, precum cămaşa albă apretată.

Înainte de a cumpăra impulsiv, învață care-ți este stilul vestimentar! Îți va aduce numai beneficii și un card mai plin J Fie că ai o personalitate city chic, creativă, dramatică, romantică, clasică sau naturală îmbracă-te pentru jobul pe care ți-l dorești, nu pentru jobul pe care-l ai! Dacă vrem să transmitem că suntem buni profesioniști trebuie să ne îmbrăcăm pentru succes. Dacă știm că-l merităm, haideți să ieșim la lumină! Iar da, secretul hainelor este că ne influențează starea.

În business, există mai multe coduri vestimentare. Dar înainte de a-l identifica și personaliza pe al nostru, ar trebui să ne întrebăm care sunt propriile valori ale brandului personal și profesional? Cum ne dorim să fim percepute de către clienții și de către competitorii noștri? Iar atunci avem de unde alege: business formal, business, business casual, smart casual, casual. Alegerea codului ține în primul rând de domeniul de activitate în care activăm, dar feminitatea ține de noi. Așadar, te invităm să o porți în fiecare zi, fie că ești acasă sau la birou!

Vă mulțumim că ați fost alături de noi și la această ediție Speak Up by Step Up!

Să aveți o primăvară veselă și plină de momente frumoase,

Echipa Step Up.

Faptul că în zona de Vest a ţării sunt mulţi investitori, companii multinaţionale şi posibilităţi de dezvoltare, este cu siguranţă un lucru minunat şi care contribuie la un nivel de trai mai ridicat decât în multe zone ale ţării. Însă, există şi un revers al medaliei: specialişti buni şi competenţi sunt puţini, muncitori care îndeplinesc cerinţele minime sunt de asemenea dificil de găsit şi motivat, iar domeniul IT este cu siguranţă una dintre cele mai mari provocări pentru oamenii de resurse umane.

Marți, în 22 noiembrie ne-am întâlnit și am generat împreună soluţii la provocările pe care munca de zi cu zi ni le ridică în domeniul nostru.

Cum s-a desfășurat seara noastră? La începutul întâlnirii fiecare a propus subiecte de discuție în acord cu tema serii, după care ne-am împărțit în grupuri pentru a le dezbate şi genera soluţii. Grupurile au fost deschise și oricine a putut să se alăture unui grup sau să-l schimbe după cum dorește.

Cum atragem candidații din domeniul IT a fost primul subiect dezbătut de participanții. De pe flipchart adunate, acestea au fost soluțiile propuse:

• Modul de abordare relaxată/informal (scurt și la obiect)
• Networking
• Gaming Room
• Home Office
• No Dress Code
• Promovare prin teste tehnice
• Prima de vacanță
• Primul contact să fie direct cu o persoană tehnică
• Rapiditatea procesului de recrutare
• Plan de dezvoltare
• Orientarea spre județe cu mai puține companii de IT pe piața locală
• Organizarea de Career Fair în alte județe : Oradea, Craiova
• Interviul pe loc în cadrul Career Fair
• Intership liceu sau anul I
• Testimoniale din partea angajatorului
• Promovare mai personală: spre exemplu poză cu echipa
• Filmuleț de prezentare cu membrii echipei
• Training and Mentoring

Date de care avem nevoie referitor la Piața Muncii a fost un alt subiect ce a generat multe idei și soluții:

• Absolvenți/ Specializare (medii, superioare)
• Modalitate contact absolvenți
• Specialiști per domenii
• Zone geografice
• Ani experiență
• Forecast – Nevoi (Companii) / Dorințe (elevi) / Orientări profesionale
• Mediu de joburi deschise pe domenii
• Perioada medie de lucru, în firmă, pe domenii
• Skill Summary pentru joburi deschise ( Core Skills)
• Fluctuație medie lunară pe domenii
• Date Salarii: Trimestriale, Trends & Forecast
• Certificările cele mai vânate și cum influențează puterea de a atrage (Care sunt calificările cele mai căutate/furate și cum influențează puterea de atracție a angajaților)

Beneficii  nonprofit ce ne dau mereu bătăi de cap! Iată cu ce soluții au venit participanții:

• Alte elemente de motivație ( Respect, Colegialitate, Condiții de lucru)
• Beneficii flexibile
• Bani vs. Beneficii
• Diversificare tipuri beneficii
• Benefits Analitics
• Studiu de nevoi înainte
• Promovare beneficii în firmă
• Gallup Survey ( google)
• professor universitar cognitiv- comportamental
• Cartea ghid: ce să conțină tema, cum asiguri angajamentul clientului, cum evaluezi
• 5 tipuri de teme: pentru creșterea conștientizării, de programare a activității, pentru îmbunătățirea emoțiilor, pentru eficientizarea relațiilor, de testare a credințelor
• Tema = strategie clinică pentru a dobândii o nouă abilitate
• Beneficii : să se simtă bine mai repede, să generalizeze, să-și gestioneze problemele singur, să înțeleagă originile problemei, oportunitatea de a testa credințele

Cum recunoști un Job Hopper?

• Factori interni, factori externi, de mediu
• Înțelegerea motivației la interviu
• Școlarizare ( termen mediu)
• Claritate în ofertă
• Autonomie, comunicare cu superiorii
• Cerem recomandări
• Integrare, ajutor la început
• Caută job pe termen scurt/ tranziție
• Experiență – cerere pe piață
• Management defectuos
• Comunicare ineficientă
• Neprezentare la interviu
• Mai prezent la poziții necalificate
• Mediul creat ( întrebările Gallup)
• Nivel școlarizare pentru acest tip de poziție
• Absolvenții
• Automotivare
• Flexibilitate, echilibru muncă – timp liber

Care sunt certificările cele mai vânate și cum influențează puterea de a atrage. Atfel spus – care sunt calificările cele mai căutate/furate și cum influențează puterea de atracție a angajaților?

• Telekom
• Ingineri Producție
• Specialiști – încadrarea corectă pe nivel
• Limba Germană pentru Call Center – cursuri de limbă
• Operator producție

Vă mulțumim tuturor că v-ați răpit din timpul liber pentru a fi alături de noi într-un cadru atât de plăcut, deschis, plin de idei si implicare! Împreună am mai încheiat un an de Speak Up J Vă dorim sărbători fericite, pline de lumină și veselie.

Să ne revedem cu bine în anul ce-o să vină,

Echipa Step Up.

Un psiholog ii invata pe cursantii sai despre “managementul stresului”. A luat un pahar de apa si s-a plimbat prin sala…in liniste. Toata lumea astepta o întrebare de genul – este pe jumatate plin sau pe jumatate gol. La un moment dat s-a oprit, a ridicat paharul si si-a intrebat auditorii:

– Cat de greu este acest pahar cu apa?

Mirati, cursantii au dat raspunsuri intre 250 si 500 ml.

Raspunsul psihologului a fost urmatorul :

– Greutatea absoluta nu conteaza. Conteaza cat timp il vei tine ridicat. Un minut – nici o problemă. O ora – o durere de brat. O zi – iti paralizeaza bratul. In fiecare din aceste 3 cazuri greutatea paharului nu se schimba. Se schimba doar durata, timpul… si cu cat e mai lung, cu atat mai greu este paharul.

Stresul si grijile din viata sunt asemenea paharului cu apa. Daca te gandesti putin la ele… nu se întampla mare lucru. Daca te gandesti mai mult la ele… incepe sa te doara sufletul. Daca te gandesti tot timpul la ele – iti paralizeaza mintea, nu mai poti sa faci nimic.

De aceea este important sa te eliberezi de stres.

Cand ajungi acasa pe seara… lasa-ti grijile deoparte. Nu le purta cu tine in noapte.

Pune paharul jos!

Trăim într-o lume subjugată de KPI-uri, target-uri, planuri, challenge-uri și ROI. Evident, și lumea training-urilor se ghidează după astfel de concepte. Companiile au strategii de respectat, participanții au target-uri de atins, trainerii primesc obiective care trebuie îndeplinite.

În hățișul de termeni și specificații contractuale, rămâne o întrebare: cât din ceea ce se întâmplă într-un training se și aplică în viața de zi cu zi? Foarte puțin. Mult mai puțin decât s-ar putea, extrem de puțin din cât ar fi bine să se aplice. Iar, motivele țin de toate părțile implicate.

Dacă ne uităm în curtea trainerilor, prima problemă apare atunci când livrezi un training în care nu ai experiență, ci folosești noțiuni venite cu licență sau preluate de la specialiști în domeniu. Este de-a dreptul imoral să le vorbești oamenilor despre ceva în care tu nu poți pune o bucată bună din viață și din propria experiență. În plus, este incredibil felul în care încă se mai practică livrarea de cunoștințe “conform cărții”. Felul în care participanții nu sunt stimulați să gândească, să pună sub semnul întrebării regulile și normele care îi împiedică să fie performanți și împliniți. Să nu uităm că nu mulțumirea managementului ar trebui să fie principalul obiectiv, ci acela de a-i învăța pe oameni CUM să gândească (nu CE să gândească!).

Alteori, în goana după cât mai multe zile de livrare, nu mai există timpul necesar pentru înțelegerea nevoilor celor care participă. De foarte multe ori, obiectivele managementului sau ale oamenilor din HR nu sunt, nici pe departe, asemănătoare cu așteptările oamenilor care participă la training. Și atunci, pe cine împaci?! Datoria unui trainer este de a deschide minți, în primul rând. Astfel, răspunsul vine de la sine.

În egală măsură, trainerii ar trebui să renunțe definitiv la atitudinea de “profesor”. Oamenii au nevoie de un prieten în care să poată avea încredere, în cineva care să nu le livreze clișee, ci să îi ajute să ia propriile decizii și să îi provoace să gândească.

Dacă discutăm despre responsabilitatea companiilor, ei bine, este foarte dificil ca oamenii să aplice noțiunile învățate, atâta timp cât nu au parte nici de sprijin și nici de ocaziile în care să facă asta. Concret, dacă ai trimis oamenii la curs de comunicare asertivă, așteaptă-te că ei să aibă nevoie de sprijin pentru a vorbi deschis în fața șefilor și a colegilor. Un curs nu șterge temerile, angoasele și mentalitățile dobândite în ani de lucru. În plus, orice informație nouă, are nevoie de ocazii în care să fie testată și apoi îmbunătățită. Iar asta necesită timp și înțelegere. În al treilea rând, cei mai mulți participanți spun: ar trebui să livrați training-ul ăsta și celor din management. Iar asta nu se prea întâmplă.

Soluția? Participanților să li se ceară explicit să implementeze noțiunile, iar cei din management să fie primii care îi susțin.

Ajungem, nu în ultimul rând, la beneficiarii unui training: participanții. De cele mai multe ori, nu înțeleg de ce au fost trimiși la training și pleacă de la premisa că este vorba de o pedeapsă. Din start, asta le limitează disponibilitatea de a învață cât mai multe.

În al doilea rând, atitudinea este una fatalistă atunci când vine vorba să schimbe ceva în abordarea lor: așa ni se cere, asta se vrea, oricum nu putem schimba nimic. Este un lucru frapant, mai ales că vine din partea unor oameni cu media de vârstă de 25-30 de ani. Oameni care nu sunt dispuși să lupte pentru lucrurile în care cred, atâta timp cât pentru asta ar trebui să își contrazică șefii. Este frapant pentru că și media și companiile sunt pline de clișee legate de leadership, autenticitate, schimbare etc. În viața reală însă, ei învață doar că e mai bine să înveți să maschezi.

Problemele devin issue-uri, rezultatele devin KPI, conflictele devin probleme de comunicare, nemulțumirile devin diferențe de așteptări.

În final, mulți participanți au o abordare de genul: “zi-mi cum să fac, fără să fiu nevoit să înțeleg de ce”. Ei cer scheme valabile pentru toate situațiile, care pot fi aplicate oricând și cu oricine și uită că fiecare situație este diferită. Acceptă foarte greu că reușita nu presupune ca cineva să îți descrie fiecare pas, ci ca tu însuți să îți faci o strategie. Iar această strategie presupune să folosești toate informațiile primite și să iei decizii, să greșești, să lupți cu tine în primul rând și, mai ales, să înțelegi că doar tu poți fi responsabil pentru fericirea sau nefericirea ta. Iar pentru asta, nu există rețete în cinci pași și nici scheme pe care să le aplici peste propria viață. Fie ea acasă ori la serviciu.

Andrei Văcaru, trainer HPDI